Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru blanșa

blanșá vb., ind. prez. 1 sg. blanșéz, 3 sg. și pl. blanșeáză
BLANȘÁ vb. tr. a supune operației de blanșare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)
BLANȘÁ, blanșez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oțet) pentru a le „albi”, adică pentru a le păstra o culoare și o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

blanșa definitie

blanșa dex

Intrare: blanșa
blanșa verb grupa I conjugarea a II-a