blamábil, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 55 / Pl: ~i, ~e / E: fr blâmable] (Liv) Reprobabil.

BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

BLAMÁBIL, -Ă, blamabili, -e, adj. (Livr.) Care merită să fie blamat; reprobabil. – Din fr. blâmable.

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. blamábilă, pl. blamábile

blamábil adj. m., pl. blamábili; f. sg. blamábilă, pl. blamábile

BLAMÁBIL adj. v. condamnabil.

Blamabil ≠ lăudabil

BLAMÁBIL, -Ă adj. Demn de blam. [Cf. fr. blâmable].

BLAMÁBIL, -Ă adj. demn de blamat. (< fr. blâmable)

blamabil a. vrednic de blam.

*blamábil, -ă adj. (fr. blâmable). Reprobabil.

BLAMABIL adj. condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)