blam sn [At: ALECSANDRI, T. 1305 / Pl: ~uri / E: fr blâme] 1 Dezaprobare publică a unei atitudini. 2-3 (Îs) Moțiune de ~, vot de ~ Moțiune sau vot prin care o adunare dezaprobă acțiunile unor membri.

blăm i vz umbla

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobare, condamnare publică a unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Din fr. blâme.

BLAM s. n. Faptul de a-și atrage, prin purtarea sa, dezaprobarea lumii; exprimare a unei astfel de dezaprobări. Degeaba cauți... Să scapi de*-blamul negrei tale fapte! TOPÎRCEANU, S. A. 112. O spun aceasta fără grijă, căci sînt convins că pentru el aceasta nu e un blam. IBRĂILEANU, SP. CR. 245. Dac-aș fi venit singură, aș merita blamul persoanelor serioase și venerabile ca tine. ALECSANDRI, T. 1305. ◊ Vot de blam v. vot.

BLAM, blamuri, s. n. Dezaprobarea unei atitudini; exprimare a unei astfel de dezaprobări. – Fr. blâme.

blam s. n., pl. blámuri

blam s. n., pl. blámuri

BLAM s. v. dezaprobare.

BLAM s.n. Dezaprobare publică, oprobriu; exprimare a acestei dezaprobări. ◊ Vot de blam = sancțiune prin care o organizație își manifestă, prin vot, dezaprobarea față de comportarea unui membru al său. [Pl. -muri. / < fr. blâme].

BLAM s. n. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancțiune; avertisment. (< fr. blâme)

BLAM ~uri n. 1) Dezaprobare categorică publică a cuiva. 2) Opinie defavorabilă despre ceva sau cineva. * Vot de ~ sancțiune prin care o colectivitate, o organizație etc. dezaprobă activitatea unui conducător sau a unui împuternicit. /<fr. blâme

blam n. mustrare, dojană: vot de blam.

*blam n., p. urĭ (fr. blâme). Reprobare, dezavuare: vot de blam.

BLAM s. blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (rar) reprobațiune, sancționare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (pop.) osîndire (înv.) prihană, (fig.) veștejire. (~ adus cuiva pentru faptele sale.)