blajinătate definitie

9 definiții pentru blajinătate

blajinătáte sf [At: MARCOVICI, D. 120 / Pl: ~tăți / E: blajin + -ătate] (Rar) 1- 2 (Starea sau) însușirea de a fi blajin.
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Blajin + suf. -ătate.
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi blajin; blîndețe, bunătate. (Ironic) Blajinătatea și-o zugrăviseră... pe obraz. STANCU, D. 336.
BLAJINĂTÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a fi blajin. – Din blajin + suf. -(ă)tate.
blajinătáte (rar) s. f., g.-d. art. blajinătắții
blajinătáte s. f., g.-d. art. blajinătății
BLAJINĂTÁTE s. v. blândețe, bunătate.
blajinătate s. v. BLÎNDEȚE. BUNĂTATE.

blajinătate dex

Intrare: blajinătate
blajinătate substantiv feminin