Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru blagoslovit

blagosl├│vi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl đ▓đ╗ađ│ocđ╗ođ▓đŞĐéđŞ] 1-2 vtr (├Änv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuv├ónta. 5 vt (a) (├«e) -ve╚Öte, (cinstite) p─ârinte Formul─â de polite╚Ťe ├«ntre preo╚Ťi. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.
blagoslov├şt, ~─â a [At: (a. 1600), CUV. D. B─éTR. II, 226 / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: blagoslovi] Binecuv├óntat.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (├Änv. ╚Öi fam.; adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOV├ŹT, -─é, blagoslovi╚Ťi, -te, adj. (├Änv.) Binecuv├óntat. ÔÇô V. blagoslovi.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOV├ŹT, -─é, blagoslovi╚Ťi, -te, adj. Binecuv├óntat. ÔÇô V. blagoslovi.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuv├«nta. [C─âlug─ârul] c─âp─âta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu ╚Öi ├«i blagoslovea pe drep╚Ťii-credincio╚Öi. PAS, L. I 91. Blagoslove╚Öte-mi turbinca asta, c─â ori pe cine-oi vrea eu, s─â-l v├«r ├«ntr-├«nsa. CREANG─é, P. 300. ÔÖŽ Expr. (├Än formule de polite╚Ťe cu care se salut─â preo╚Ťii ╚Öi c─âlug─ârii) Blagoslove╚Öte, cinstite p─ârinte! CREANG─é, P. 110. ÔŚŐ Fig. (Familiar) A ├«njura. [Popa] murmur─â... o vorb─â ur├«t─â, ca r─âspuns la vorbele ur├«te cu care era ├«ncredin╚Ťat c─â-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glume╚Ť, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. V├«n─âtorul, venind ├«ntr-un t├«rziu, ├«l blagoslovi [pe lup]. ╚śEZ. VI 156.
BLAGOSLOV├ŹT, -─é, blagoslovi╚Ťi, -te, adj. Binecuv├«ntat. Ce cas─â blagoslovit─â! Se iubesc de dou─âz─âci de ani ca ni╚Öte huluba╚Öi. ALECSANDRI, T. I 75.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Slav (v. sl. blagosloviti).
BLAGOSLOV├ŹT, -─é, blagoslovi╚Ťi, -te, adj. Binecuv├óntat. ÔÇô V. blagoslovi.
blagoslov├ş (a ~) (├«nv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. blagoslov├ęsc, imperf. 3 sg. blagoslove├í; conj. prez. 3 s─â blagoslove├ísc─â
blagoslov├ş vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. blagoslov├ęsc, imperf. 3 sg. blagoslove├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. blagoslove├ísc─â
BLAGOSLOV├Ź vb. v. binecuv├ónta.
BLAGOSLOV├ŹT adj. v. binecuv├óntat.
Blagoslovit Ôëá afurisit
A BLAGOSLOV├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se bucure de fericire, rev─ârs├ónd harul divin; a binecuv├ónta. 2) (despre preo╚Ťi) A ajuta s─â beneficieze de harul divinit─â╚Ťii prin invocare; a binecuv├ónta. /<sl. blagosloviti
blagoslov├Č v. a binecuv├ónta. [Slav. BLAGOSLOVITI].
blagoslov├ęsc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuv├«ntez.
BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.)
BLAGOSLOVIT adj. (BIS.) binecuvîntat, (înv.) preablagoslovit.
blagoslov├ş, blagoslovesc, vb. tranz. ÔÇô 1. (bis.) A binecuv├ónta. 2. A lovi, a p─âli (pe cineva). ÔÇô Din sl. blagosloviti (Scriban, ╚ś─âineanu, DLRM, MDA).
blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.
blagoslovit, ─â, blagoslovi╚Ťi, -te adj. b─âtut, lovit.

Blagoslovit dex online | sinonim

Blagoslovit definitie

Intrare: blagoslovi
blagoslovi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -slo-
Intrare: blagoslovit
blagoslovit