Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru blagoslovire

blagosl├│vi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl đ▓đ╗ađ│ocđ╗ođ▓đŞĐéđŞ] 1-2 vtr (├Änv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuv├ónta. 5 vt (a) (├«e) -ve╚Öte, (cinstite) p─ârinte Formul─â de polite╚Ťe ├«ntre preo╚Ťi. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.
blagoslov├şre sf [At: CORESI, PS. 366 / Pl: ~ri / E: blagoslovi] Binecuv├óntare.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (├Änv. ╚Öi fam.; adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOV├ŹRE, blagosloviri, s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a blagoslovi; binecuv├óntare, blagoslovenie. ÔÇô V. blagoslovi.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOV├ŹRE, blagosloviri, s. f. Ac╚Ťiunea de a blagoslovi; binecuv├óntare, blagoslovenie. ÔÇô V. blagoslovi.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuv├«nta. [C─âlug─ârul] c─âp─âta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu ╚Öi ├«i blagoslovea pe drep╚Ťii-credincio╚Öi. PAS, L. I 91. Blagoslove╚Öte-mi turbinca asta, c─â ori pe cine-oi vrea eu, s─â-l v├«r ├«ntr-├«nsa. CREANG─é, P. 300. ÔÖŽ Expr. (├Än formule de polite╚Ťe cu care se salut─â preo╚Ťii ╚Öi c─âlug─ârii) Blagoslove╚Öte, cinstite p─ârinte! CREANG─é, P. 110. ÔŚŐ Fig. (Familiar) A ├«njura. [Popa] murmur─â... o vorb─â ur├«t─â, ca r─âspuns la vorbele ur├«te cu care era ├«ncredin╚Ťat c─â-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glume╚Ť, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. V├«n─âtorul, venind ├«ntr-un t├«rziu, ├«l blagoslovi [pe lup]. ╚śEZ. VI 156.
BLAGOSLOV├ŹRE, blagosloviri, s. f. Faptul de a blagoslovi; binecuv├«ntare. ├Änc─â n-a venit vremea lui Manolache! C├«nd are s─â vie, poate c─â blagoslovirea lui s─â aib─â pre╚Ť mai mare. CAMILAR, TEM. 93.
BLAGOSLOV├Ź, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuv├ónta. ÔÇô Slav (v. sl. blagosloviti).
BLAGOSLOV├ŹRE, blagosloviri, s. f. Binecuv├óntare. ÔÇô V. blagoslovi.
blagoslov├ş (a ~) (├«nv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. blagoslov├ęsc, imperf. 3 sg. blagoslove├í; conj. prez. 3 s─â blagoslove├ísc─â
blagoslov├şre (├«nv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslov├şrii; pl. blagoslov├şri
blagoslov├ş vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. blagoslov├ęsc, imperf. 3 sg. blagoslove├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. blagoslove├ísc─â
blagoslov├şre s. f. (sil. mf. -slo-), g.-d. art. blagoslov├şrii, pl. blagoslov├şri
BLAGOSLOV├Ź vb. v. binecuv├ónta.
BLAGOSLOV├ŹRE s. v. binecuv├óntare.
A BLAGOSLOV├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se bucure de fericire, rev─ârs├ónd harul divin; a binecuv├ónta. 2) (despre preo╚Ťi) A ajuta s─â beneficieze de harul divinit─â╚Ťii prin invocare; a binecuv├ónta. /<sl. blagosloviti
blagoslov├Č v. a binecuv├ónta. [Slav. BLAGOSLOVITI].
blagoslov├ęsc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuv├«ntez.
BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.)
BLAGOSLOVIRE s. (BIS.) binecuv├«ntare, (livr.) benedic╚Ťiune, (pop.) blagoslovenie, (├«nv.) ur─âciune. (~ credincio╚Öilor de c─âtre preot.)
blagoslov├ş, blagoslovesc, vb. tranz. ÔÇô 1. (bis.) A binecuv├ónta. 2. A lovi, a p─âli (pe cineva). ÔÇô Din sl. blagosloviti (Scriban, ╚ś─âineanu, DLRM, MDA).
blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.

Blagoslovire dex online | sinonim

Blagoslovire definitie

Intrare: blagoslovi
blagoslovi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -slo-
Intrare: blagoslovire
blagoslovire substantiv feminin
  • silabisire: -slo-