blagoslovire definitie

23 definiții pentru blagoslovire

blagoslóvi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl влaгocлoвити] 1-2 vtr (Înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt (a) (îe) -vește, (cinstite) părinte Formulă de politețe între preoți. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.
blagoslovíre sf [At: CORESI, PS. 366 / Pl: ~ri / E: blagoslovi] Binecuvântare.
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Acțiunea de a blagoslovi; binecuvântare, blagoslovenie. – V. blagoslovi.
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Faptul de a blagoslovi; binecuvîntare. Încă n-a venit vremea lui Manolache! Cînd are să vie, poate că blagoslovirea lui să aibă preț mai mare. CAMILAR, TEM. 93.
BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvânta. – Slav (v. sl. blagosloviti).
BLAGOSLOVÍRE, blagosloviri, s. f. Binecuvântare. – V. blagoslovi.
blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă
blagoslovíre (înv.) (-gos-lo-/-go-slo-) s. f., g.-d. art. blagoslovírii; pl. blagoslovíri
blagosloví vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 sg. și pl. blagosloveáscă
blagoslovíre s. f. (sil. mf. -slo-), g.-d. art. blagoslovírii, pl. blagoslovíri
BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta.
BLAGOSLOVÍRE s. v. binecuvântare.
A BLAGOSLOVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a binecuvânta. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a binecuvânta. /<sl. blagosloviti
blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].
blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez.
BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.)
BLAGOSLOVIRE s. (BIS.) binecuvîntare, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune. (~ credincioșilor de către preot.)
blagosloví, blagoslovesc, vb. tranz. – 1. (bis.) A binecuvânta. 2. A lovi, a păli (pe cineva). – Din sl. blagosloviti (Scriban, Șăineanu, DLRM, MDA).
blagoslovi, blagoslovesc v. t. a bate, a lovi.

blagoslovire dex

Intrare: blagoslovi
blagoslovi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -slo-
Intrare: blagoslovire
blagoslovire substantiv feminin
  • silabisire: -slo-