Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru blagorodnicie

blagorodnicíe sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 172/34 / V: die, -nie / Pl: ~ii / E: blagorodnic + -ie] (Înv) Noblețe.
BLAGORODNICÍE s. v. aristocrație, nobilime.
blagorodnicie f. excelență (învechit): cinstita scrisoare a blagorodniciei tale FIL.
blagorodnicíe f. (d. blagorodnic). Vechĭ. Nobleță. – Și -ródnie și -ródie (vsl. -rodiĭe, rus. -ródie). V. (pan)evghenie.
blagorodnicie s. v. ARISTOCRAȚIE. NOBILIME.

blagorodnicie definitie

blagorodnicie dex

Intrare: blagorodnicie
blagorodnicie