Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru blagorodnic

blagoródnic, ~ă a [At: MUSTE, ap. LET. III, 58/19 / Pl: ~ici, -ice / E: vsl влaгopoдник] Nobil Cf (înv) evghenit, nemeș, șlehtici.
blagoródnic adj. m., pl. blagoródnici; f. sg. blagoródnică, pl. blagoródnice
BLAGORÓDNIC adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil.
blagorodnic a. (vorbă ieșită din uz) de bun neam, nobil: de, blagorodnice stăpâne! FIL. [Slav. BLAGORODINŬ].
blagoródnic, -ă adj. și s. (vsl. blagorodĭnŭ, rus. -ródnyĭ). Vechĭ. Nobil. V. evghenist.
blagorodnic adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. NOBIL.

blagorodnic definitie

blagorodnic dex

Intrare: blagorodnic
blagorodnic adjectiv