Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru blagomanie

blagom├ínie sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / Pl: ~ii / E: rs đ▓đ╗ađ│ođ╝aĐéđŞ] (├«nv) Lucru ne├«nsemnat.
blagoman├şe s. f., pl. blagoman├şi
BLAGOMAN├ŹE s. v. bagatel─â, chi╚Ťibu╚Ö, fleac, m─ârun╚Ťi╚Ö, nimic, prostie.
blagomanie f. pop. 1. vorbire popeasc─â ├«ng─âimat─â; 2. minciun─â, moft. [Altera╚Ťiune popular─â din blagoslovenie (v. blasgonie)].
blagomanie f. Paranteza trebue astfel formulată: [Vorbă de origină franceză (din blague, moft, și manie, patimă), sinonim de moftologie].
*blagoman├şe f. (d. blago- ╚Öi manie, precum ╚Öi supt infl. lu─ş bleg ╚Öi gogom─ânie). Barb. de r─âu gust. Rar. prostie, gogom─ânie.
blagomanie s. v. BAGATEL─é. CHI╚ÜIBU╚ś. FLEAC. M─éRUN╚ÜI╚ś. NIMIC. PROSTIE.

Blagomanie dex online | sinonim

Blagomanie definitie

Intrare: blagomanie
blagomanie substantiv feminin