blagománie sf [At: CONV. LIT., ap. TDRG / Pl: ~ii / E: rs влaгoмaти] (înv) Lucru neînsemnat.

blagomaníe s. f., pl. blagomaníi

BLAGOMANÍE s. v. bagatelă, chițibuș, fleac, mărunțiș, nimic, prostie.

blagomanie f. pop. 1. vorbire popească îngăimată; 2. minciună, moft. [Alterațiune populară din blagoslovenie (v. blasgonie)].

blagomanie f. Paranteza trebue astfel formulată: [Vorbă de origină franceză (din blague, moft, și manie, patimă), sinonim de moftologie].

*blagomaníe f. (d. blago- și manie, precum și supt infl. luĭ bleg și gogomănie). Barb. de rău gust. Rar. prostie, gogomănie.

blagomanie s. v. BAGATELĂ. CHIȚIBUȘ. FLEAC. MĂRUNȚIȘ. NIMIC. PROSTIE.