Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru blagocin

blagocín sm, a [At: V. A. URECHE, ap. TDRG / Pl: ~i / E: rs влaгoчин] 1-2 (Înv) Administrator bisericesc al unei plase Cf proistos.
blagocín, blagocíni, s.m. (înv.) administrator.
blagocín m. (rus. blago-činnyĭ, vsl. činĭnŭ). Vechĭ. Azĭ. pop. Proistos, preut maĭ mare peste o plasă.

blagocin definitie

blagocin dex

Intrare: blagocin
blagocin