blacheu definitie

18 definiții pentru blacheu

blachéu sn [At: DEX2 / V: pl- / Pl: ~ri / E: nct] Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful tălpii și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja.
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec.
PLACHÉU s. n. v. blacheu.
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec.
PLACHÉU s. n. v. blacheu.
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Mică bucată de fier în formă semiovală, care se aplică pentru a proteja vîrful și tocul încălțămintei. – Variantă: plachéu s. n.
PLACHÉU s. n. v. blacheu.
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Fr. plaqué.
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri
BLACHÉU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)
BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].
PLACHÉU s.n. v. blacheu.
BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey)
BLACHÉU ~ri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălțămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.
BLACHEU s. (reg.) șpiț. (~ la ghete.)
blacheu DLRM inserează cuvîntul sub forma placheu, potrivi cu etimologia pe care i-o dă: fr. plaque. DN îl trece la blacheu menținînd aceeași etimologie și fără să dea vreo explicație pentru schimbarea consoanei inițiale. Pe cît pot ști, în franțuzește nu se zice plaque la obiectul în discuție: în tinerețe am auzit adesea pronunțîndu-se cu b-, dar în dicționare cuvînt nu e inserat sub nici o formă. Este vorba de un cuvînt englezesc blackey, care are la baza un nume de persoană, desigur al celui care a lansat obiectul.
a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece

blacheu dex

Intrare: blacheu
blacheu substantiv neutru
placheu