Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru blăzni

blăzní [At: COD. VOR. 113 / V: -ăsni, blesni / Pzi: ~nesc / E: vsl влaεнити „a rătăci, a (se) înșela”] (Înv) 1-2 vtr A (se) înșela. 3-4 vtr A ispiti. 5 vr (Îe) A se ~ cu inima sau a-și – inima A se lăsa amăgit. 6 vr A se scandaliza. 7 vr (Reg; fig) A se înmuia.
BLĂZNÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
blăznésc v. tr. (vsl. blazniti, a produce scandal, a înșela. V. blaznă). Vechĭ. Înșel, amăgesc, duc în greșeală. V. refl. Mă indignez. Mă las să fiŭ amăgit. Azĭ. Trans. Mă păcătoșesc.
blăzni vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

blăzni definitie

blăzni dex

Intrare: blăzni
blăzni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a