Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru bl─ânit

blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.
bl─ân├ş1 vt vz ├«mbl─âni
blănit a vz îmblănit
BL─éN├ŹT, -─é adj. v. ├«mbl─ânit.
├ÄMBL─éN├ŹT, -─é, ├«mbl─âni╚Ťi, -te, adj. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) C─âptu╚Öit cu blan─â. Popa era ├«n col╚Ť cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta s─â-╚Öi ├«mbrace giubeaua neagr─â, ├«mbl─ânit─â cu vidr─â. CAMIL PETRESCU, O. II 73. ÔÇô Variant─â: bl─ân├şt, -─â (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
BL─éN├ŹT, -─é, adj. v. ├«mbl─ânit.
bl─ân├ş vb., ind. prez. 1 sg. bl─ân├ęsc, 3 sg. ╚Öi pl. bl─ân├ę╚Öte
bl─ân├Č v. 1. a c─âptu╚Öi cu blan─â; 2. a pardosi cu sc├ónduri; 3. fam. a bate.
2) bl─ân├ęsc v. tr. (d. blan─â 2). Vest. Acoper sa┼ş c─âptu╚Öesc cu sc├«nduri.
1) bl─ân├ęsc v. tr. (d. blan─â 1). C─âptu╚Öesc cu blan─â. Fig. Iron. Trag o b─âta─şe. ÔÇô ├Än vest ├«mbl-.

Bl─ânit dex online | sinonim

Bl─ânit definitie

Intrare: bl─ânit
bl─ânit adjectiv
Intrare: bl─âni
bl─âni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a