Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru bizotare

bizota vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr biseauter] A șlefui oblic muchiile unei oglinzi.
bizot├íre sf [At: DEX2 / Pl: ~t─âri / E: bizota] ╚ślefuire oblic─â a muchiilor unei oglinzi.
BIZOT├ü, bizotez, vb. I. Tranz. A ╚Ölefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre pre╚Ťioase etc. ÔÇô Din fr. biseauter.
BIZOT├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a bizota ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. bizota.
BIZOT├ü, bizotez, vb. I. Tranz. A ╚Ölefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre pre╚Ťioase etc. ÔÇô Din fr. biseauter.
BIZOT├üRE, bizot─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a bizota ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. bizota.
bizotáre s. f., g.-d. art. bizotắrii
bizot├í vb., ind. prez. 1 sg. bizot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bizote├íz─â
bizotáre s. f., g.-d. art. bizotării
BIZOTÁRE s. (TEHN.) teșire. (~a sticlei.)
BIZOT├ü vb. I. tr. A ╚Ölefui o margine oblic (la o oglind─â, o piatr─â pre╚Ťioas─â, un smal╚Ť dentar etc.). [< fr. biseauter].
BIZOT├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a bizota ╚Öi rezultatul ei. [< bizota].
BIZOT├ü vb. tr. a ╚Ölefui oblic muchiile la o oglind─â, o piatr─â pre╚Ťioas─â, un smal╚Ť dentar. (< fr. biseauter)

Bizotare dex online | sinonim

Bizotare definitie

Intrare: bizota
bizota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bizotare
bizotare substantiv feminin