bizota vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr biseauter] A șlefui oblic muchiile unei oglinzi.

bizotáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: bizota] Șlefuire oblică a muchiilor unei oglinzi.

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

BIZOTÁRE s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.

BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.

BIZOTÁRE, bizotări, s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.

bizotáre s. f., g.-d. art. bizotắrii

bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. și pl. bizoteáză

bizotáre s. f., g.-d. art. bizotării

BIZOTÁRE s. (TEHN.) teșire. (~a sticlei.)

BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter].

BIZOTÁRE s.f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. [< bizota].

BIZOTÁ vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr. biseauter)