bizotare definitie

2 intrări

13 definiții pentru bizotare

bizota vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr biseauter] A șlefui oblic muchiile unei oglinzi.
bizotáre sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: bizota] Șlefuire oblică a muchiilor unei oglinzi.
BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.
BIZOTÁRE s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.
BIZOTÁ, bizotez, vb. I. Tranz. A șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase etc. – Din fr. biseauter.
BIZOTÁRE, bizotări, s. f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. – V. bizota.
bizotáre s. f., g.-d. art. bizotắrii
bizotá vb., ind. prez. 1 sg. bizotéz, 3 sg. și pl. bizoteáză
bizotáre s. f., g.-d. art. bizotării
BIZOTÁRE s. (TEHN.) teșire. (~a sticlei.)
BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter].
BIZOTÁRE s.f. Acțiunea de a bizota și rezultatul ei. [< bizota].
BIZOTÁ vb. tr. a șlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar. (< fr. biseauter)

bizotare dex

Intrare: bizota
bizota verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bizotare
bizotare substantiv feminin