bizeț definitie

12 definiții pentru bizeț

bizéț sn [At: DA / V: bez- / Pl: ~e / E: ger Besätze (Besatz)] Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte.
BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, [Pl. și: bizețe] – Din germ. Besätze (sg. Besatz).
BIZÉȚ, bizețe, s. n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. [Pl. și: bizețuri] – Din germ. Besatze. (sg. Besatz).
BIZÉȚ, bizețuri, s. n. (Ieșit din uz) Bucată de piele, adesea cu găurele, care se aplica ca garnitură la încălțăminte, mai ales la vîrf. Lache... își pune costumul cel nou.: își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. CARAGIALE, O. II 149.
BIZÉȚ, bizețuri, s. n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. – Germ. Besatze.
bizéț s. n., pl. bizéțuri/bizéțe
bizéț s.n., pl. bizéțuri / bizéțe
BIZÉȚ s.n. Bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. [Pl. -țe, -țuri. / < germ. Besatz].
BIZÉȚ s. n. bucată de piele care se pune ca garnitură la încălțăminte. (< germ. Besatz)
bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX.
bizeț n. bucată de piele suprapusă la căpătâiul încălțămintelor: ghete cu bizețuri. [Germ. BESÄTZE].
bizéț și rar be- n., pl. urĭ (germ. besatz, pl. besätze, garnitură. V. opsas, zețar). Bucată de pele suprapusă la botu ghetelor.

bizeț dex

Intrare: bizeț (pl. -e)
bizeț pl. -e
Intrare: bizeț (pl. -uri)
bizeț pl. -uri substantiv neutru