bizar definitie

16 definiții pentru bizar

bizár, ~ă a, av [At: ALECSANDRI, P. III, 56 / Pl: ~i, ~e / E: fr bizarre] (Liv) 1-2 Ciudat.
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre.
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. Ciudat, straniu, extravagant. Cine-a putut avea această idee bizară? SADOVEANU, Z; C. 29. [Stil] exagerat, necorect, plin de comparații bizare. GHEREA, ST. CR. II 119. O lume întreaga de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care măi bizară și mai cu neputință. EMINESCU, N. 42. ◊ (Adverbial) Nu lua seamă ce bizar îl priveau ochii de aur ai pasării ce se deșteptase pe ramura candelabrului.. ANGHEL, PR. 47.
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre.
bizár1 adj. m., pl. bizári; f. bizáră, pl. bizáre
bizár2 s. n.
bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre
BIZÁR adj. v. neobișnuit.
Bizar ≠ firesc
BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos].
BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre)
BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre
bizar a. 1. ciudat și neobișnuit; 2. fantastic și caprițios.
*bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar.
BIZAR adj. ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

bizar dex

Intrare: bizar
bizar adjectiv