Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru bizantin

bizant├şn, ~─â [At: NEGRUZZI, S. I, 284 / Pl:-e/ E: fr byzantin, lat byzantinus] 1 smf Locuitor din Bizan╚Ť. 2 a Referitor la Bizan╚Ť. 3 a Specific Bizan╚Ťului. 4 a Care apar╚Ťine Bizan╚Ťului. 5 a (├Äs) Stil ~ Stil caracterizat prin predominarea cupolei, a suprafe╚Ťelor ╚Öi liniilor curbe ├«n arhitectur─â ╚Öi prin bog─â╚Ťie de culori ├«n ornamenta╚Ťie.
BIZANT├ŹN, -─é, bizantini, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â originar─â sau locuitor din Bizan╚Ť sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care apar╚Ťine Bizan╚Ťului sau Imperiului Bizantin ori bizantinilor (1), privitor la Bizan╚Ť ori la Imperiul Bizantin sau la bizantini. ÔÇô Din fr. byzantin, lat. byzantinus.
BIZANT├ŹN, -─é, bizantini, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Locuitor din ora╚Öul Bizan╚Ť sau din Imperiul Bizantin. 2. Adj. Care se refer─â la Bizan╚Ť, care este propriu Bizan╚Ťului, din vremea ├«mp─âr─â╚Ťiei bizantine. ÔÇô Din fr. byzantin, lat. byzantinus.
BIZANT├ŹN, -─é, bizantini, -e, adj. 1. De la Bizan╚Ť, din vremea ├«mp─âr─â╚Ťiei bizantine, propriu Bizan╚Ťului. C─âr╚Ťi vechi, multe din ele grece╚Öti, pline de ├«nv─â╚Ť─âtur─â bizantin─â EMINESCU, N. 38. ÔŚŐ Imperiul bizantin = imperiul roman de r─âs─ârit (care a fiin╚Ťat ├«ntre anii 395 ╚Öi 1453). Stil bizantin = stil propriu artei cre╚Ötine, dezvoltat pe teritoriul imperiului roman de r─âs─ârit; se caracterizeaz─â prin predominarea cupolei ╚Öi a liniilor curbe ├«n arhitectur─â, prin marea bog─â╚Ťie de culori ╚Öi aurituri, prin formalism ╚Öi lips─â de expresivitate. Biserica [Trei Ierarhi], de stil mestecat gotic ╚Öi bizantin, e pe dinuntru zugr─âvit─â. NEGRUZZI, S. I 284. (Eliptic) ├Äntr-un ungher neobservat am g─âsit o veche icoan─â bizantin─â. GALACTION, O. I 245. 2. Fig. Dup─â moravurile claselor dominante din Bizan╚Ť; corupt, perfid.
BIZANT├ŹN, -─é, bizantini, -e, adj. De la Bizan╚Ť, care este propriu Bizan╚Ťului, din vremea ├«mp─âr─â╚Ťiei bizantine. ÔÖŽ Fig. Corupt, perfid. ÔÇô Fr. byzantin (lat. lit. byzantinus).
Bizant├şn (Imp├ęriul ~) s. propriu m.
bizant├şn adj. m., s. m., pl. bizant├şni; adj. f., s. f. bizant├şn─â, pl. bizant├şne
bizant├şn s. m., adj. m., pl. bizant├şni; f. sg. bizant├şn─â, g.-d. art. bizant├şnei, pl. bizant├şne
BIZANT├ŹN, -─é adj. 1. De (ca) la Bizan╚Ť, din timpul Imperiului bizantin. ÔŚŐ Stil bizantin = art─â caracterizat─â prin predominarea cupolei, a suprafe╚Ťelor ╚Öi a liniilor curbe ├«n arhitectur─â ╚Öi printr-o variat─â bog─â╚Ťie de culori ├«n ornamenta╚Ťie. 2. (Fig.) Intrigant, perfid, corupt. [Cf. fr. byzantin, it. bisantino, lat. bysantinus].
BIZANT├ŹN, -─é adj. 1. propriu Bizan╚Ťului sau Imperiului Bizantin. ÔÖŽ art─â ~─â = art─â caracterizat─â prin predominarea cupolei, a suprafe╚Ťelor ╚Öi liniilor curbe ├«n arhitectur─â ╚Öi printr-o varietate de culori ├«n ornamenta╚Ťie. 2. (fig.) intrigant; perfid, corupt. (< fr. byzantin, lat. bysantinus)
BIZANT├ŹN ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de Bizan╚Ť; propriu Bizan╚Ťului. Stil ~. /<fr. byzantin
Bizantin (Imperiul) n. V. Vocabular.
bizantin a. 1. care este din Bizan╚Ťiu; stil bizantin, particular monumentelor medievale din Constantinopole ╚Öi caracterizat prin prezen╚Ťa cupolei: cel mai mare monument ├«n acel stil e biserica Sf. Sofia ╚Öi, la noi, m├ón─âstirea Cur╚Ťii de Arge╚Ö; 2. privitor la acest ora╚Ö: Imperiu bizantin, nume dat Imperiului de Orient, dela Constantin p├ón─â la luarea Constantinopolei de Turci (395 ÔÇô 1453); 3. fig. subtil, zadarnic, o╚Ťios: discu╚Ťiune bizantin─â.
*bizant├şn, -─â adj. (lat. byzantinus). De la sa┼ş ca la Bizan╚Ťi┼ş. Fig. Subtil, minu╚Ťios, zadarnic: discusiun─ş bizantine. Perfid: purtare bizantin─â. Imperiu bizantin, imperiu de Orient. Stil bizantin, un stil foarte frumos, particular monumentelor orientale medievale ╚Öi caracterizat pin prezen╚Ťa cupole─ş ca al biserici─ş Sf. Sofia din Constantinopole ╚Öi al cele─ş din Curtea de Arge╚Ö.
bizantin─â, muzic─â ~, arta eminamente vocal─â care s-a dezvoltat pe timpul ╚Öi ├«n cuprinsul Imperiului Bizantin, c─âp─ât├ónd forme ╚Öi tr─âs─âturi proprii. B. cuprinde dou─â categorii de c├ónt─âri: a) liturgice, care s-au n─âscut ╚Öi dezvoltat odat─â cu cultul cre╚Ötin; b) laice (aclama╚Ťiile*). ├Än timp ce num─ârul acestora din urm─â este foarte mic, cel al c├ónt─ârilor liturgice transmise de-a lungul sec. este foarte mare, mss. muzicale con╚Ťin├ónd asemenea c├ónt─âri afl├óndu-se ├«mpr─â╚Ötiate prin bibl. din Orientul Apropiat, din mai toat─â Europa ╚Öi chiar din America. Despre o c├óntare biz. se poate vorbi doar de prin sec. 6, c├ónd Imperiul Roman de R─âs─ârit a devenit propriu-zis biz. ╚Öi c├ónd imnografia ÔÇô ╚Öi odat─â cu ea muzica ├«ns─â╚Öi ÔÇô a c─âp─âtat tot o mai rapid─â dezvoltare. ├Än bis. s-a c├óntat ├«ns─â ╚Öi p├ón─â atunci. De aceea putem distinge dou─â perioade ├«n dezvoltarea c├ónt─ârilor liturgice: 1) perioada comun─â ├«ntregii cre╚Ötin─ât─â╚Ťi (sec. 1-5); 2) perioada biz., diferit─â de cea roman─â sau gregorian─â (v. gregorian─â, muzic─â). ÔÖŽ Prima perioad─â, ├«ncepe odat─â cu ├«nfiriparea unui cult cre╚Ötin, ce s-a dezvoltat ini╚Ťial ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu formele c├ónt─ârii ebr. De aici au fost prelua╚Ťi ├«n primul r├ónd psalmii* ÔÇô ├«mpreun─â cu care s-a ├«mprumutat psalmodia* ÔÇô la care s-a ad─âugat imnele (1) ╚Öi c├ónt─ârile duhovnice╚Öti. Imnele provin, la ├«nceput, din c─âr╚Ťile Vechiului ╚Öi ale Noului Testament, pe c├ónd c├ónt─ârile duhovnice╚Öti erau, dup─â cum se admite ├«n general, crea╚Ťii poetice ╚Öi muzicale ale noilor adep╚Ťi. C─âtre sec. 5-6 se ajunge la deosebiri clare ├«ntre c├ónt─ârile biz. ╚Öi cele romane: primele se bazeaz─â ├«n primul r├ónd pe crea╚Ťii poetice noi, ├«n timp ce textele c├ónt─ârilor romane r─âm├ón str├óns legate de c─âr╚Ťile biblice sau au la baz─â Scripturile. Este greu de spus dac─â primele imne aveau form─â liber─â sau strofic─â. Se ╚Ötie, ├«n orice caz, c─â vechile imne apoliniene erau de form─â liber─â, ├«n timp de imnele lui Berdasan, ale lui Synesios din Cyrene, ca ╚Öi ale lui Efrem Sirul erau strofice. ├Än afar─â de aceasta, existau imne (ca ris-q├│l├│-ul sirian) care aveau num─âr diferit de silabe dar acela╚Öi num─âr de accente ├«n vers ╚Öi strof─â. Din punct de vedere muzical, ├«n aceast─â perioad─â se apeleaz─â nu numai la felul de a se c├ónta ├«n sinagog─â, ci ╚Öi la muzica elin─â, la cea a vechilor culturi asiatice ╚Öi egiptene, ca ╚Öi la folc. muzical al popoarelor ├«n s├ónul c─ârora se r─âsp├óndea cre╚Ötinismul. Din aceast─â perioad─â nu se cunoa╚Öte totu╚Öi dec├ót un imn, datat de la finele sec. 3 sau ├«nceputul celui urm─âtor, descoperit la Oxyrinchos, ├«n Egipt, scris ├«n vechea nota╚Ťie (II) elin─â. E. Wellesz consider─â c─â melodia acestei c├ónt─âri nu are nimic din vechea muzic─â greac─â*. Din aceea╚Öi perioad─â se p─âstreaz─â p├ón─â ast─âzi felul de a se c├ónta psalmii, evanghelia ╚Öi apostolul (c├óntarea ecfonetic─â sau lectio solemnis), ca ╚Öi manierele de c├óntare antifonic─â* ╚Öi responsorial─â*. ÔÖŽ Perioada biz., cuprinde fazele: melozilor* (sec. 5-11), a melurgilor* (sec. 11-15), a c─âror activitate continu─â ╚Öi ├«n perioada post. biz. (sec. 15 p├ón─â la 1814) ╚Öi chrysantic─â sau modern─â (din 1814). Faza melozilor se caracterizeaz─â prin apari╚Ťia formelor de baz─â ale imnografiei bizantine: troparul* (sec. 5), condacul* (sec. 6) ╚Öi canonul (2) (sec. 7), ap─ârute toate ├«n centrele culturale siriano-palestiniene. Autorii acestor forme poetice creau, odat─â cu textul, ╚Öi melodiile respective. La ├«nceputul acestei fazei ├«╚Öi face apari╚Ťia (sec. 5-6) nota╚Ťie neumatic─â [v. nota╚Ťie (IV)], mijloc de fixare ├«n scris a c├ónt─ârii ecfonetice. ├Än sec. 6 are loc prima ├«ncercare de organizare a octoehului de c─âtre Sever, fost patriarh monozit al Antiohiei (512-519), dovad─â a ├«nmul╚Ťirii imnelor ╚Öi a dezvolt─ârii muzicii. Cre╚Öterea continu─â a num─ârului c├ónt─ârilor impune o nou─â organizare a octoehului de c─âtre Ioan Damaschinul (c. 675-c. 749), dar ╚Öi apari╚Ťia unei noi semiografii: nota╚Ťia neumatic─â biz. atribuit─â tot lui Ioan Damaschinul, pe care nu o cunoa╚Ötem ├«ns─â dec├ót din mss. muzicale din sec. 9-10. ├Änc─â din aceast─â perioad─â se poate vorbi de forme (├«n leg─âtur─â mai ales cu textele) ╚Öi de stiluri muzicale* biz. Existen╚Ťa acestora este dovedit─â de apari╚Ťia ├«n sec. 9, a unor colec╚Ťii de c├ónt─âri intitulate irmologhion*, stihirar*, idiomelar* etc. Melodiile irmoaselor* sunt simple ├«n general, aproape silabice, pe c├ónd ale idiomelelor* sunt mai ornamentale*. Primele apar╚Ťin stilului* denumit irmologic*, iar celelalte stilului stihiraric*. At├ót unele c├ót ╚Öi celelalte sunt create pe baza unor formule (I, 3) melodice preexistente, specifice ├«n parte fiec─ârui eh*, folosind sc─âri muzicale cu un anumit ambitus (2), care apar╚Ťin unuia din cele trei genuri (II) cunoscute ├«nc─â din vechea muzic─â elin─â: diatonic, cromatic ╚Öi enarmonic. ├Än afar─â de aceasta, exist─â sisteme de caden╚Ťe (1) specifice fiec─ârui eh, iar, ├«n cadrul acestuia, diferitelor stihuri. ├Än afar─â de categoriile stilistice men╚Ťionate mai exist─â o a treia categorie, a c├ónt─ârilor bogat melismatice*, denumit─â la ├«nceput asmatic (mai apoi se va numi papadic) pe care nu o ├«nt├ólnim dec├ót ├«ncep├ónd cu sec. 13, dar care exista ╚Öi mai ├«nainte. Despre practicarea acestui stil stau m─ârturie c├ónt─ârile melismatice men╚Ťionate de Sf. Augustin (354-430): mss. manicheene descoperite la Turfan, ├«n Turchestanul chinezesc, ╚Öi datate din sec. 10-11, reprezent├ónd ├«ns─â copii de pe mss. din sec. 3, con╚Ťin texte ├«n care se ├«nt├ólnesc frecvente repet─âri ale aceleia╚Öi vocale; vechile mss. sl. ├«n nota╚Ťia ÔÇ×condacarian─âÔÇŁ din sec. 9, ├«n care ÔÇ×o vocal─â este repetat─â uneori de mai mult de zece ori, mereu prev─âzut─â cu semne muzicale noiÔÇŁ (Raina Palikarova-Verdeil). P├ón─â ├«n sec. 9, imnografia ÔÇô ╚Öi odat─â cu ea muzica ├«ns─â╚Öi ÔÇô s-a dezvoltat ├«n primul r├ónd ├«n centrele culturale din Siria, Palestina ╚Öi Egipt, ├«n mai mic─â m─âsur─â ├«n cele din Sicilia, dup─â care Bizan╚Ťul cap─ât─â prioritate indiscutabil─â. Melozii cei mai importan╚Ťi sunt: Roman Melodul (sec. 5-6), Andrei din Creta (sec. 7), Ioan Damaschinul, Cosma de Maiuma (sec. 7-8), Teofan Graptus (m. c. 850), Casia Monahia (sec. 9), Theodor Studitul (759-826) ╚Ö.a. ├Än faza melurgilor (sec. 10 ╚Öi ├«n prima jum─âtate a celui urm─âtor) are loc codificarea imnelor. Odat─â cu aceasta ├«nceteaz─â activitatea melozilor, locul lor fiind luat pe de o parte de imnografi*, iar pe de alta de melurgi, musurgi sau, cum vor fi numi╚Ťi de prin sec. 13, maistores*. Imnografii compun texte noi pentru melodii deja existente, urm├ónd modelele ritmice mai vechi. ├Än felul acesta apar prosomiile (v. podobie), categorie de c├ónt─âri care s-a p─âstrat, muzical, cel mai bine de-a lungul veacurilor. Melurgii dezvolt─â tot mai mult melodia, ├«ndeosebi pe cea melismatic─â, cre├ónd melodii noi pentru texte vechi, sau prelucr├óndu-le ╚Öi dezvolt├óndu-le pe cele deja existente. Sunt a╚Öa numi╚Ťii ¤░╬▒╬╗╬╗¤ë¤Ç╬╣¤â¤ä╬▒╬» (kallopistai), cei care ├«nfrumuse╚Ťau melodiile mai vechi. Apar colec╚Ťii cu asemenea melodii (asmatikon), care vor circula p├ón─â ├«n sec. 16. Activitatea muzical─â tot mai sus╚Ťinut─â impune dezvoltarea nota╚Ťiei neumatice care, de pe la sf├ór╚Öitul sec. 12, devine, cu rare excep╚Ťii, perfect descifrabil─â. Acum se precizeaz─â semnifica╚Ťia semnelor fonetice ╚Öi treptat cre╚Öte num─ârul semnelor afone (cheironomice); m─ârturiile ├«╚Öi precizeaz─â func╚Ťia; apar formulele de intona╚Ťie specifice fiec─ârui eh (apehemata), care ├«nso╚Ťesc mai ales c├ónt─ârile (asmata). Melodiile, tot mai elaborate, vor primi denumirea de c├ónt─âri papadice; c├ónd vor fi ├«nso╚Ťite doar de silabe f─âr─â sens no╚Ťional, ca: to-to-to, te-ri-re-rem etc., se vor numi cratime*, iar colec╚Ťiile cu asemenea melodii ÔÇô cratimataria*. Cu ├«ncepere din sec. 13 se aplic─â ehurilor toponimicele vechilor armonii (II, 1) eline. Categoriile stilistice r─âm├ón acelea╚Öi din perioada precedent─â, transmi╚Ť├óndu-ni-se p├ón─â ast─âzi. ├Äncepe, par╚Ťial, teoretizarea sistemelor* sonore. ├Ä se atribuie lui Ioannes Kukuzeles (c. 1275-1360) inventarea sistemului ro╚Ťii (ß╗Ć ¤ä¤ü╬┐¤ç¤î¤é) ╚Öi a arborelui (¤ä├▓ ╬┤╬ş╬Ż╬┤¤ü╬┐╬Ż ) ehurilor*. ├Än acest arbore apar doar sistemele trifonic ╚Öi tetrafonic. Nu apare sistemul difonic, de╚Öi melodiile cu structur─â difonic─â apar cel pu╚Ťin din sec. 13. Nu apare ├«n nici un fel genul (II) enarmonic (I), apare ├«ns─â forma leghetos, pe care unii o consider─â ca fiind, p├ón─â ├«n sec. 19, forma diatonic─â a ehului II, iar al╚Ťii o al─âtur─â, p├ón─â ├«n prezent, ehului IV. Genul cromatic devine evident at├ót prin m─ârturia* specific─â (sec. 11) c├ót ╚Öi prin ftoraua* nenano care apare spre sf├ór╚Öitul sec. 13. Din sec. 14 se cunoa╚Öte un anastasimatar*, atribuit lui Ioan Glykys, dar al╚Ťii ├«l indic─â pe Ioan Damaschinul ca autor, cel pu╚Ťin al kekgragariilor*, care circul─â p├ón─â la ├«nceputul sec. 19. Cei mai ├«nsemna╚Ťi autori din aceast─â perioad─â sunt: Mihail Ananiotul (sec. 13-14), Ioan Glykys (sec. 13-14), fost profesor al lui Ioan Papadopulos, numit ╚Öi Kukuzeles, Ioan Kladas (sec. 15), Xenos Korones (sec. 15) etc. ale c─âror crea╚Ťii pot fi urm─ârite ├«n mss. sec. ce au urmat, p├ón─â la ├«nceputul sec. 19. Pe timpul acestora, melodiile, ├«ndeosebi cele ├«n stil papadic, au c─âp─âtat o dezvoltare tot mai mare, poate ╚Öi din contactul cu muzica Orientului Apropiat. Acum se renun╚Ť─â la vechile canoane compozi╚Ťionale, ├«n primul r├ónd ├«n c├ónt─ârile melismatice, fiecare autor d├ónd fr├óu liber imagina╚Ťiei ╚Öi ╚Ötiin╚Ťei sale muzicale. ÔÖŽ Perioada post-biz. Mul╚Ťi speciali╚Öti consider─â c─â ocuparea Constantinopolului de c─âtre turci a ├«nsemnat ╚Öi sf├ór╚Öitul b., ceea ce a urmat, dup─â 1453, reprezent├ónd o continu─â decaden╚Ť─â iar, datorit─â influen╚Ťei turco-perso-arabe, b. ar fi devenit de nerecunoscut. Al╚Ťii sus╚Ťin ├«ns─â c─â muzica R─âs─âritului ortodox ╚Öi-a continuat existen╚Ťa, evolu├ónd ╚Öi ├«mbog─â╚Ťindu-se. Dup─â c─âderea Constantinopolului, activitatea melurgilor ╚Öi a maistorilor nu ├«nceteaz─â. Se continu─â melismatizarea ╚Öi ├«nfrumuse╚Ťarea unor melodii vechi, dar se creeaz─â ╚Öi altele noi. Un anastasimatar al lui Chrysaphes cel Nou (fost protopsalt ├«ntre anii 1665-1680) nu este dec├ót ÔÇ×├«nfrumuse╚ŤatÔÇŁ (¤░╬▒╬╗╬╗¤ë¤Ç╬╣¤â╬Ş╬ş╬Ż), cel ini╚Ťial apar╚Ťin├ónd lui Ioan Glykys, dac─â nu chiar lui Ioan Damaschinul. Chiar ╚Öi ├«n sec. 17 se mai ÔÇ×├«nfrumuse╚Ťeaz─âÔÇŁ anastasimatare*, stihirare* ╚Öi irmologhioane* mai vechi, dar se ╚Öi creeaz─â altele noi. Acela╚Öi Chrysaphes cel Nou compune heruvice*, chinonice* etc.; Gherman, episcop al Patrelor Noi (prima jum─âtate a sec. 17), compune un sticherarion, un triodion etc.; iar Balasie Preotul, contemporan cu Chrysaphes cel Nou ╚Öi fost elev al lui Gherman, compune un irmologhion ÔÇ×pe largÔÇŁ, doxologii*, irmoase* calofonice, heruvice*, chinonice* etc. Prin acestea, melodiile devin mai pu╚Ťin accesibile ÔÇô prin lungime, bog─â╚Ťie melismastic─â ╚Öi ambitus mare ÔÇô totu╚Öi clare, curg─âtoare. C─âtre sf├ór╚Öitul sec. 17 apar c├ónt─âri melismatice care poart─â indica╚Ťia unor maqamuri* orient., dar ╚Öi unele caden╚Ť─âri pu╚Ťin obi╚Önuite care amintesc de unele caden╚Ťe ├«nt├ólnite ├«n folc. P─âtrund ├«ntors─âturi melodice orient., cre╚Öte num─ârul semnelor cheironomice care ├«nlesnesc modula╚Ťiile nea╚Öteptate. ├Än sec. 18, c├ónd circulau ├«nc─â numeroase c├ónt─âri compuse ├«n sec. anterioare ╚Öi c├ónd melodiile devin tot mai complicate, ├«ncepe s─â se pun─â problema scurt─ârii ╚Öi a simplific─ârii melodiilor, chiar ╚Öi ├«n ceea ce prive╚Öte nota╚Ťia (├«n care num─ârul semnelor cheironomice ajunsese la apogeu). ├Änceputul ├«l face, dup─â c├óte se pare, Panagiot Chalatzoglu (protopsalt prin 1728), urmat de Ioan Protopsaltul (1727-1771) ╚Öi Daniel Protopsaltul (1734-c. 1789). Cel mai important creator din acest sec. este ├«ns─â Petru Lampadarie din Peloponez, care a activat ├«ntre anii 1764-1778. El re├«nnoie╚Öte mai ├«ntreg repertoriul de c├ónt─âri, prin el p─âtrunde ├«n muzica aclesiastic─â, mai mult dec├ót prin oricare altul, influen╚Ťa muzicii orient. Acum se produc modific─âri ├«n structura unor ehuri. Forma irmologic─â a ehului I, de pild─â, se stabile╚Öte pe re iar dominanta pe sol; c├ónt─ârile stihiratice ale plagului I se termin─â tot mai mult pe treapta a 4-a (sol1) etc. Alte ehuri ├«╚Öi p─âstreaz─â totu╚Öi structura, cum este cazul cu ehul III, ╚Öi chiar cu ehul II (forma bazat─â pe sistemul difonic). Dar cu toat─â evolu╚Ťia ehurilor ╚Öi cu toat─â simplificarea nota╚Ťiei, c├ónt─ârile erau ├«nc─â destul de complicate. Agapie Paliermul, bun cunosc─âtor at├ót al nota╚Ťiei psaltice c├ót ╚Öi al celei liniare occid., ├«ncearc─â f─âr─â succes s─â ├«nlocuiasc─â vechea nota╚Ťie neumatic─â prin alta alfabetic─â. Inssucesul ├«l determin─â s─â p─âr─âseasc─â Constantinopolul, stabilindu-se la Bucure╚Öti unde moare ├«n 1815. Un alt constantinopolitan, pe care nu-l mai mul╚Ťume╚Öte nota╚Ťia neumatic─â, a fost Gheorghe Cretanul, fost profesor al celor trei ÔÇ×reformatoriÔÇŁ de la ├«nceputul sec. 19. De╚Öi mai pu╚Ťin cunoscut, crea╚Ťiile lui se afl─â ├«ns─â ├«n numeroase mss. ├«n nota╚Ťia antechrysantic─â. El a sus╚Ťinut c─â melodiile pot fi scrise ╚Öi f─âr─â folosirea semnelor mari (cheironimice) principiu aplicat de el ╚Öi ├«n practic─â. ÔÇ×ReformaÔÇŁ nota╚Ťiei are loc totu╚Öi de-abia ├«n 1814. Realizatorii acesteia sunt, ├«n primul r├ónd, Chrysant de Madyt, Grigorie Lampardarios ╚Öi Hurmuz Gheorghiu din Halki, cunoscut mai mult sub denumirea de Hurmuz Hartofilax, dar ╚Öi al╚Ťii. Reforma a constat nu numai ├«n reducerea semnelor neumatice ÔÇô mai ales a celor cheironomice ÔÇô ├«n stabilirea ritmului c├ónt─ârilor, ├«n precizarea sc─ârilor muzicale ╚Öi ├«n acordarea unor denumiri monosilabice treptelor, ci ╚Öi ├«n selectarea anumitor forme ale vechilor ehuri. ÔÇ×ReformatoriiÔÇŁ preiau masiv crea╚Ťiile lui Petru Lampadarie, dar ╚Öi ale altora, pe care le trec ├«n noul sistem de nota╚Ťie. ├Än anul 1820 apar primele c─âr╚Ťi de muzic─â psaltic─â tip─ârite, publicate la Bucure╚Öti de Petru Efesiu. Aceasta a contribuit la difuzarea ÔÇ×reformeiÔÇŁ peste tot unde se practica muzica psaltic─â. Ceea ce a urmat dup─â aceea poate fi definit prin: simplificarea ╚Öi reducerea c├ónt─ârilor, adaptare la gustul ascult─âtorilor ╚Öi la necesit─â╚Ťi le desf─â╚Öur─ârii cultului.
BIZANT├ŹN, -─é (< fr., lat.) adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine Bizan╚Ťului sau Imp. Bizantin, Bizantin, privitor la Bizan╚Ť sau la Imp. Bizantin. ÔÖŽ Art─â b. = denumire dat─â artei dezvoltate ├«n sec. 6-15 pe terit. Imp. Bizantin. ├Än evolu╚Ťia sa cunoa╚Öte trei perioade mari: prima cuprinde sec. 6-9, a doua sec. 10-12 ╚Öi a treia sec. 13-15. S-a format pe baza artei cre╚Ötine vechi, c─âreia i s-au ad─âugat elemente proprii artei Orientului elenistic (Egipt, Siria, Persia). ├Än general, este o art─â de curte somptuoas─â, caracterizat─â printr-o mare varietate de forme ╚Öi prin bog─â╚Ťia ornamenta╚Ťiei. Se dezvolt─â arhitectura religioas─â, civil─â ╚Öi militar─â. Printre cele mai importante monumente: biserica Sf├«nta Sofia din Constantinopol (532-537), biserica San Vitale din Ravenna (532), biserica m─ân─âstirii Daphni din Atena (sec. 12) etc. ├Än cadrul picturii se remarc─â trei tendin╚Ťe, corespunz─âtoare celor trei perioade mari: istoric─â, dogmatic─â ╚Öi narativ─â. Cunosc o mare ├«nflorire pictura de manuscris ╚Öi de icoane ╚Öi pictura monumental─â (mozaicul ╚Öi fresca). Din sculptur─â nu au mai r─âmas dec├«t piese m─ârunte, lucrate ├«n relief scund sau traforaj, realizate ├«n metal, filde╚Ö ╚Öi ├«n piatr─â. ├Än artele decorative o dezvoltare aparte au ╚Ťes─âturile scumpe, argint─âria, emailurile etc. A. b. a influen╚Ťat puternic dezvoltarea artei din Balcani, din Rusia ╚Öi chiar din Occident (pictura Rena╚Öterii italiene timpurii). Pe terit. ╚Ü─ârilor Rom├óne prezen╚Ťa a.b. a fost deosebit de puternic─â ├«nc─â din sec. 9, juc├«nd un rol hot─âr├«tor ├«n formarea artei medievale rom├óne╚Öti, prin intermediul cet─â╚Ťilor bizantine din zona Dun─ârii de Jos (P─âcuiul lui Soare, Dinoge╚Ťia). Monumentul cel mai caracteristic pentru influen╚Ťa a.b. ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne este biserica domneasc─â din Curtea de Arge╚Ö (sec. 14). ├Än sec. 15-18, formele artistice de tradi╚Ťie bizantin─â vor constitui o component─â constant─â ├«n sinteza artei vechi rom├óne╚Öti, at├«t ├«n arhitectur─â, c├«t ╚Öi ├«n pictur─â ╚Öi de asemenea ├«n ├«n artele decorative. Muzic─â b. = art─â exclusiv vocal─â, cultivat─â ├«n Biserica Ortodox─â. A luat na╚Ötere ├«n Bizan╚Ť, ├«n primele secole dup─â Hristos, prin sintetizarea surselor ebraice, siriene ╚Öi grece╚Öti. Ini╚Ťial a avut un caracter de mas─â fiind c├«ntat─â de ├«ntreaga comunitate, dar, cu timpul, a dob├«ndit un caracter profesional, fiind practicat─â de poe╚Ťii c├«nt─âre╚Ťi care au creat unele genuri specifice (imnul, canonul, troparul). M.b. a fost codificat─â ├«n sec. 8, fiind fundamentat─â pe teoria muzical─â antic─â greac─â ╚Öi fixat─â printr-un sistem propriu de nota╚Ťie cu neume. Caracteristic─â E ╚Öi SE Europei, ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne, m.b. a fost adoptat─â ╚Öi dezvoltat─â. V. Rom├ónia; Muzica. 2. S. m. ╚Öi f. Locuitor al Bizan╚Ťului sau al Imp. Bizantin.
IMPERIUL BIZANTIN (IMPERIUL ROMAN DE R─éS─éRIT), stat creat prin ├«mp─âr╚Ťirea definitiv─â a Imp. Roman la moartea lui Theodosie cel Mare (395) ├«ntre cei doi fii ai s─âi, Arcadiu (R─âs─ârit) ╚Öi Honoriu (├«n Apus). Capitala la Bizan╚Ť (Constantinopol), de unde ╚Öi denumirea. S-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1453 (c─âderea Constantinopolului sub turci). ├Än perioada de maxim─â expansiune a cuprins hotarele sale actualul teritoriu al Turciei, Georgiei, Armeniei, Siriei, Iordaniei, Libanului, Israelului, Egiptului, precum ╚Öi ╚Ť─ârmul de N al Africii, S Pen. Iberice, ins. Mallorca, Corsica, Sardinia, Sicilia, Pen. Italic─â, Albania, Iugoslavia, Bulgaria, SE Rom├óniei (Dobrogea), Grecia ╚Öi Cipru. Iustinian I (527-565), consider├óndu-se continuatorul ├«mp─âra╚Ťilor romani, a ├«ncercat s─â restabileasc─â vechiul imperiu, cucerind Africa de Nord (533-534), Pen. Italic─â (535-555) ╚Öi SE Spaniei (554), ╚Öi s─â refac─â unitatea lumii mediteraneene. Dup─â ├«ndelungatele r─âzboaie cu persanii, ├«ncep├ónd cu sec. 7, I.B. se confrunt─â cu intensificarea atacurilor slavilor, bulgarilor ╚Öi, ├«n special, cu ale arabilor, care au cucerit Mesopotamia, Siria, Palestina ╚Öi Egiptul. ├Än se.c 8-9 I.B. a fost zguduit de lupta dintre iconocla╚Öti ╚Öi iconoduli. Procesul de destr─âmare a ob╚Ötilor ╚Öi transformare a membrilor acestora ├«n ╚Öerbi (perieci) de c─âtre marii proprietari funciari (dina╚Ťii), tendin╚Ť─â temporar st─âvilit─â de politica ├«mp─âra╚Ťilor din dinastia macedonean─â, s-a accentuat, astfel c─â ├«n sec. 9-11 marea proprietate de p─âm├ónt a devenit dominant─â. ├Än aceast─â perioad─â au avut loc numeroase mi╚Öc─âri sociale sau erezii, ca aceea a pavlicienilor (sec. 7-9). Vasile II Bulgaroctonul a recucerit Bulgaria (1018), care a r─âmas ├«n st─âp├ónirea I.B. p├ón─â ├«n 1185-1186 (c├ónd s-a eliberat, ca urmare a r─âscoalei conduse de fra╚Ťii vlahi Asan ╚Öi Petru), i-a ├«nvins pe arabi ╚Öi a dat Imperiului cea mai mare extensiune. Din sec. 11, I.B. a intrat ├«n perioada f─âr├ómi╚Ť─ârii feudale ╚Öi a luptelor dintre marii seniori, care au dus la sl─âbirea sa considerabil─â. Spre sf├ór╚Öitul sec. 11, a fost pierdut─â aproape ├«ntreaga Asie Mic─â, cucerit─â de turcii selgiucizi, iar ultimele posesiuni din S Italiei au fost cucerite de normanzi (1071). ├Än sec. 12, a cunoscut un reviriment temporar. Conflictele cu Occidentul ╚Öi Marea Schism─â (1054) dintre Biserica catolic─â ╚Öi cea ortodox─â au dus la cucerirea Constantinopolului (1204) de c─âtre participan╚Ťii la a patra cruciad─â (1202-1204), ajuta╚Ťi de vene╚Ťieni, ╚Öi la crearea Imperiului latin de Constantinopol (1204-1261). ├Än terit. necucerite de crucia╚Ťi s-au pus bazele Despotatului de Epir, ale Imp. de Trapezunt ╚Öi ale Imp. de la Niceea. ├Än 1261, ├«mp─âratul de la Niceea, Mihail VIII Paleologul, a restabilit unitatea I.B. ├Än condi╚Ťiile dezbin─ârilor interne, turcii otomani au ├«nceput, la mijlocul sec. 14, campaniile de cucerire. Dup─â ├«ndelungate lupte, Constantinopolul (1453), Peloponesul (1460) ╚Öi Trapezuntul (1461) au fost cucerite de otomani. O parte din terit. rom├ónesc s-a aflat sub autoritatea I.B. p├ón─â la mijlocul sec. 14. V. bizantin, art─â ~.

Bizantin dex online | sinonim

Bizantin definitie

Intrare: bizantin (s.m.)
bizantin substantiv masculin
Intrare: bizantin (adj.)
bizantin adjectiv