bivuaca definitie

12 definiții pentru bivuaca

bivuacá vi [At: NEGRUZZI, S. I. 39 / P: ~vu-a- / Pzi: ~chéz / E: fr bivouaquer] (D. unități militare) A staționa în afara unei localități, sub cerul liber sau în corturi.
BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în fața localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.
BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. bivouaquer.
BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. Pururea în buza tunului, siliți a bivuaca sub un cort care nu vă poate apăra de nestatornicia văzduhului. NEGRUZZI, S. I 39. – Pronunțat: -vu-a-.
BIVUACÁ, bivuachez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A staționa în afara localităților, în corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-a-] – Fr. bivouaquer.
bivuacá (a ~) (rar) (-vu-a-) vb., ind. prez. 3 bivuacheáză
bivuacá vb. (sil. -vu-a-), ind. prez. 1 sg. bivuachéz, 3 sg. și pl. bivuacheáză
BIVUACÁ vb. I. intr. A sta, a se opri în bivuac. [Pron. -vu-a-. / < fr. bivouaquer].
BIVUACÁ vb. intr. (despre unități militare, alpiniști, turiști) a se opri în bivuac. (< fr. bivouaquer)
A BIVUACÁ ~chéz intranz. (despre unități militare) A se afla în bivuac. [Sil. -vu-a-] /<fr. bivuaquer
bivuacà v. a staționa sau a poposi sub aerul liber.
*bivuachéz, a -cá v. intr. (fr. bivouaquer). Tăbărăsc în corturĭ saŭ supt ceru liber. V. tr. Așez în bivuac.

bivuaca dex

Intrare: bivuaca
bivuaca verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vu-a-