Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru bivuac

bivu├íc sn [At: D. ZAMFIRESCU, R. 230 / V: -voac / Pl: ~uri / E: fr bivouac] 1 Sta╚Ťionare temporar─â a unor trupe ├«n afara unei localit─â╚Ťi, sub cerul liber. 2 Por╚Ťiunea de teren unde se face un bivuac (1). 3 (Rar) Ad─âpost pentru alpini╚Öti sau turi╚Öti.
BIVU├üC, bivuacuri, s. n. 1. Sta╚Ťionare temporar─â a trupelor ├«n afara localit─â╚Ťilor sau a taberelor; por╚Ťiune de teren pe care se face aceast─â sta╚Ťionare. 2. (Rar) Ad─âpost al alpini╚Ötilor sau al turi╚Ötilor (mai ales ├«n timpul nop╚Ťii). [Pr.: -vu-ac] ÔÇô Din fr. bivouac.
BIVU├üC, bivuacuri, s. n. 1. Sta╚Ťionare temporar─â a trupelor ├«n afara localit─â╚Ťilor sau a taberelor; por╚Ťiunea de teren pe care se face aceast─â sta╚Ťionare. 2. (Rar) Ad─âpost al alpini╚Ötilor sau al turi╚Ötilor (mai ales ├«n timpul nop╚Ťii). [Pr.: -vu-ac] ÔÇô Din fr. bivouac.
BIVU├üC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare ├«n afara localit─â╚Ťilor, ├«n corturi sau sub cerul liber. Regimentul se opri ├«n bivuac, ├«ntr-o p─âdurice. CAMILAR, N. I 156. Mai ├«ncolo se z─âreau, nel─âmurite prin ├«ntunecimea nop╚Ťii, bivuacurile. Trupa dormea. SADOVEANU, O. VI 91. ├Ändat─â dup─â a╚Öezarea trupelor ├«n bivuacuri se zvonise printre ofi╚Ťeri c─â... un mare consiliu de r─âzboi se ╚Ťinuse. D. ZAMFIRESCU, R. 230. ÔÇô Pronun╚Ťat: -vu-ac. -Variant─â: (├«nvechit) bivo├íc (ODOBESCU, S. III 571) s. n.
BIVU├üC, bivuacuri, s. n. Cantonament de trupe militare ├«n afara localit─â╚Ťilor, ├«n corturi sau sub cerul liber. [Pr.: -vu-ac] ÔÇô Fr. bivouac.
bivuác (-vu-ac) s. n., pl. bivuácuri
bivuác s. n. (sil. -vu-ac), pl. bivuácuri
BIVUÁC s. (MIL.) tabără, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în ~.)
BIVU├üC s.n. Cantonament de trupe (├«n corturi sau sub cerul liber) situat ├«n afara localit─â╚Ťilor. ÔÖŽ Ad─âpost pentru noapte, f─âcut de alpini╚Öti sau turi╚Öti. [Pron. -vu-ac, pl. -uri, var. bivoac s.n. / < fr. bivouac, cf. germ. bei ÔÇô la, Wacht ÔÇô veghe].
BIVU├üC s. n. 1. cantonament de trupe (├«n corturi) ├«n afara localit─â╚Ťilor. 2. ad─âpost pentru noapte f─âcut de alpini╚Öti sau turi╚Öti. (< fr. bivouac)
BIVUÁC ~uri n. mil. 1) Popas temporar (în corturi sau sub cerul liber) al unor trupe aflate în marș; tabără; cantonament. 2) rar Popas al unor grupe de oameni (turiști, vânători, sportivi etc.); tabără; cantonament; campament. [Sil. -vu-ac] /<fr. bivouac
bivuac n. 1. sta╚Ťiune sub aerul liber al unei armate ├«n campanie; 2. locul unde tab─âr─â trupa.
*bivu├íc n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. bivouac, d. germ. beiwache, din bei, la ╚Öi wache, paz─â). Tab─âr─â ├«n cortur─ş sa┼ş supt ceru liber (nu ├«n barace, nici ├«n cantonamente).
BIVUAC s. (MIL.) tabără, (înv.) conac. (Trupele s-au adăpostit în ~.)

Bivuac dex online | sinonim

Bivuac definitie

Intrare: bivuac
bivuac substantiv neutru
  • silabisire: -vu-ac