bivoliță definitie

2 intrări

11 definiții pentru bivoliță

bivolíță sf [At: LET. III, 307/9 / V: biho-, hibo-, biol- / A: bivoliță / Pl: ~țe / E: bg бивoлицa] 1 Femela bivolului (1) Si: (reg) bivolă. 2 (Dep) Epitet dat unei femei grase și nesimțite.
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. – Din bg. bivolica.
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite. [Acc. și: bivolíță] – Din bg. bivolica.
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. Lapte de bivoliță. ▭ O bivolița veni să-i miroase hainele. DUMITRIU, N. 227.
BÍVOLIȚĂ, bivolițe, s. f. Femela bivolului. ♦ Fig. Epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, insensibile. – Bg. bivolica.
bívoliță s. f., g.-d. art. bívoliței; pl. bívolițe
bívoliță s. f., g.-d. art. bívoliței; pl. bívolițe
BÍVOLIȚĂ ~e f. Femela bivolului. [G.-D. bivoliței] /<bulg. bivolica
bivoliță f. femeiușca bivolului, dă un lapte mai gros decât al vacei.
bívoliță f., pl. e (d. bivol; bg. tot așa). Femela bivoluluĭ. – În nord -líță.
BIVOLIȚĂ (< bg.) s. f. Femela bivolului. Dă o producție de lapte redusă (500-600 l anual), dar cu un conținut ridicat de grăsime (8%).

bivoliță dex

Intrare: bivoliță
bivoliță substantiv feminin
Intrare: bivoliță
bivoliță