bivolár sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/21 / Pl: ~i / E: bivol + -ar] Păzitor de bivoli.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. (Rar) Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Bivol + suf. -ar.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Bivol + suf. -ar.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. 1. Păzitor al unei cirezi de bivoli. În mijlocul chrpiei întinsă ce se pierde Sub zarea albăstrie... Culcat pe spate șede voinicul bivolar. ALECSANDRI, P. A. 193. 2. Măcelar care taie bivoli și vinde carne de bivol. Coane Lascăre, în 74 ai pus să se împuște bivolarii din Giurgiu, care se adunaseră la palat pentru că măriseși prin lege birul pe carnea pe care o tăiau. PAS, L. I 275.

BIVOLÁR, bivolari, s. m. Păzitor al unei cirezi de bivoli. – Din bivol + suf. -ar.

bivolár (rar) s. m., pl. bivolári

bivolár s. m., pl. bivolári

bivolar m. păzitor de bivoli.

Bivolari pl. 1. izvor de apă termală în Argeș, pe malul Oltului: 2. sat în județul Iași: 3873 loc.; 3. trecătoare în Basarabia.

bivolár m. (d. bivol; bg. tot așa). Păzitor de bivolĭ: celebriĭ bivolarĭ aĭ Gĭurgĭuluĭ.