Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru bivol

biv├│l sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/13 / V: (├«nv) bibol, (├«rg) bihol, bihul, biol, -vel / Pl: ~i / E: vsl đ▒đŞđ▓ođ╗Đî] 1 Vit─â cornut─â, rumeg─âtoare, asem─ân─âtoare cu boul, cu p─âr negru sau alb, aspru ╚Öi rar, cu coame inelate, ├«ntoarse spre spate (Bas bubalus). 2 (Dep) Epitet dat unui om m─ât─âh─âlos ╚Öi nesim╚Ťit.
B├ŹVOL, bivoli, s. m. Animal rumeg─âtor asem─ân─âtor cu boul, cu p─âr negru sau alb, aspru ╚Öi rar, cu coarne inelate ├«ntoarse spre spate (Bos bubalus). ÔÖŽ Epitet dat unui om gras, m─ât─âh─âlos, nesim╚Ťit. ÔÇô Din sl. byvol┼ş.
I├üRB─é, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu p─âr╚Ťile aeriene verzi, sub╚Ťiri ╚Öi ml─âdioase, folosite pentru hrana animalelor. ÔŚŐ Expr. Pa╚Öte, murgule, iarb─â verde = va trebui s─â a╚Ötep╚Ťi mult p├ón─â ╚Ťi se va ├«mplini ceea ce dore╚Öti. Din p─âm├ónt, din iarb─â verde = cu orice pre╚Ť, neap─ârat. ÔÖŽ Nutre╚Ť verde, proasp─ât cosit. 2. Buruieni de tot felul. ÔŚŐ Iarb─â rea = a) buruian─â otr─âvitoare; b) fig. om r─âu, primejdios. 3. Paji╚Öte. 4. Compuse: iarb─â-de-mare = plant─â erbacee cu frunze liniare ╚Öi cu flori verzi, care cre╚Öte pe fundul m─ârii ╚Öi ale c─ârei frunze uscate sunt folosite ├«n tapi╚Ťerie; zegras (Zostera marina); iarba-broa╚Ötei = mic─â plant─â acvatic─â, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorit─â pe╚Ťiolului lung) plutesc la suprafa╚Ťa apei, ╚Öi cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plant─â peren─â din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse ├«n capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plant─â erbacee veninoas─â, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-g─âlbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (├«n basme) iarb─â cu putere miraculoas─â, cu ajutorul c─âreia se poate deschide orice u╚Ö─â ├«ncuiat─â; p. ext. putere supranatural─â, care poate ajuta s─â ob╚Ťii ceva greu de ob╚Ťinut; iarba-g─âii = plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarb─â-crea╚Ť─â = izm─â-crea╚Ť─â; iarb─â-deas─â = plant─â erbacee cu tulpini sub╚Ťiri, cu frunze ├«nguste ╚Öi flori verzi, dispuse ├«n panicule (Poa nemoralis); iarb─â-gras─â = plant─â erbacee cu tulpina ramificat─â ╚Öi ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze c─ârnoase, lucioase ╚Öi flori galbene (Portulaca oleracea); iarb─â-mare = plant─â erbacee cu tulpina p─âroas─â ╚Öi ramificat─â, cu frunze mari ╚Öi flori galbene (Inula helenium); iarb─â-alb─â = plant─â erbacee ornamental─â cu frunzele v─ârgate cu linii verzi ╚Öi albe-ro╚Öietice sau g─âlbui (Phalaris arundinacea); iarba-c─ân─âra╚Öului = plant─â erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui ╚Öi semin╚Ťele g─âlbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarb─â-albastr─â = plant─â erbacee cu frunzele ├«ngr─âm─âdite la baza tulpinii ╚Öi cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plant─â erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-c├ómpului = plant─â erbacee cu tulpinile noduroase ╚Öi cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarb─â-neagr─â = a) plant─â erbacee cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu flori brune-purpurii pe dinafar─â ╚Öi galbene-verzui pe din─âuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare ╚Öi flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse ╚Öi cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarb─â-ro╚Öie = plant─â erbacee cu tulpina ro╚Öiatic─â, cu frunze nedivizate, lanceolate ╚Öi cu flori galbene dispuse ├«n capitule; (pop.) c├órligioar─â (Bidens cernuus); iarba-╚Öarpelui = a) plant─â erbacee cu frunze lanceolate, p─âroase, cu flori albastre, rar ro╚Öii sau albe (Echium vulgare); b) plant─â cu tulpina p─âroas─â, cu flori albastre sau ro╚Öietice (Veronica latifolia); c) broscari╚Ť─â; iarba-╚Öop├órlelor = plant─â erbacee cu rizom gros, c─ârnos, cu tulpina terminat─â ├«n spic, cu frunze ovale ╚Öi flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarb─â-stelat─â = plant─â erbacee cu tulpina ├«ntins─â pe p─âm├ónt, cu frunze pe fa╚Ťa superioar─â ╚Öi pe margini p─âroase ╚Öi cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarb─â-de-Sudan = plant─â cu tulpina ├«nalt─â, cu frunze lungi, cultivat─â ca plant─â furajer─â (Sorghum halepense). 5. Praf de pu╚Öc─â. ÔÇô Lat. herba.
B├ŹVOL, bivoli, s. m. Vit─â cornut─â, rumeg─âtoare, asem─ân─âtoare cu boul, cu p─âr negru sau alb, aspru ╚Öi rar, cu coarnele inelate ├«ntoarse spre spate (Bos bubalus). ÔÖŽ Epitet dat unui om gras, m─ât─âh─âlos, nesim╚Ťit. ÔÇô Din sl. byvol┼ş.
B├ŹVOL, bivoli, s. m. Animal domestic, asem─ân─âtor cu boul, mai mare ╚Öi mai greoi dec├«t acesta, cu p─âr negru, rar ╚Öi aspru. Se tol─âneau pe margini ╚Öi-╚Ťi frecau spin─ârile porcii ╚Öi bivolii. PAS, L. I 69. La fiecare car P─ârechi tot c├«te patru de bivoli ├«njugarÔÇÖ. CO╚śBUC, P. II 181. Un car cu bivoli negri a stat l├«ng─â f├«nt├«n─â. ALECSANDRI, P. A. 129. ÔÖŽ Fig. (Depreciativ) Om gras, greoi, nesim╚Ťitor, lene╚Ö. C├«nd ├«i trag cizmele din picioare, seara, nu uit─â s─â m─â izbeasc─â peste gur─â cu botul uneia. ÔÇô Bivole, ├«mi spune, trage mai ├«ncet! STANCU, D. 245. Du-te ╚Öi te ├«ndoap─â la Soltana lui ╚śtefan cu ra╚Ť─â pe curechi... du-te, ce mai cau╚Ťi la mine, bivol neru╚Öinat! HOGA╚ś, H. 16.
B├ŹVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumeg─âtor, asem─ân─âtor cu boul, cu p─ârul negru sau alb, rar ╚Öi aspru ╚Öi cu coarne inelate ├«ntoarse spre spate (Bubalus). ÔÖŽ Fig. Om gras, m─ât─âh─âlos, insensibil. ÔÇô Slav (v. sl. byvol┼ş).
b├şvol s. m., pl. b├şvoli
!i├írba-b├şvolului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. i├ęrbii-b├şvolului
b├şvol s. m., pl. b├şvoli
i├írba-b├şvolului s. f.
b├şvol (b├şvoli), s. m. ÔÇô Vit─â cornut─â asem─ân─âtoare cu boul, cu p─âr negru. ÔÇô Var. bi(h)ol. Mr. (buval) < ngr. ╬▓╬┐߯║╬▓╬▒╬╗╬┐¤é, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvol┼ş (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuv├«nt care nu apar╚Ťine totu╚Öi fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibil─â der. direct─â din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (p─âzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivol─ârie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoli╚Ť─â, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.
B├ŹVOL ~i m. 1) Animal domestic rumeg─âtor, asem─ân─âtor cu boul, av├ónd p─ârul aspru, de culoare neagr─â (sau alb─â), ╚Öi coarnele inelate, ├«ntoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoan─â opulent─â ╚Öi greoaie. /<sl. byvolu
bivol m. 1. un fel de bou, cu p─ârul negru ╚Öi coada gola╚Ö─â, care se afl─â mai mult prin jude╚Ťele de l├óng─â Dun─âre; 2. fig. om greoiu ╚Öi grosolan. [Slav. BYVOL┼Č].
b├şvol m., pl. l─ş (bg. bivol, rus. b├║─şvol, vsl. b╬Żvol┼ş; ung. bival, mlat. b├║falus, lat. b├║balus, d. vgr. b├║balos; it. b├║falo, b├║folo, fr. buffle, germ. b├╝ffel. V. bour). Un fel de bo┼ş cu p─âru negru ╚Öi rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de ap─â ╚Öi obi╚Önuit pe malurile ╚Öi regiunile Dun─âri─ş. Fig. Om gras ╚Öi greo─ş. V. tabon.
BIVOL subst. 1. ÔÇô Lupu, mold. (Sd VII. 2. Bihol (B─âl II). 3. Biolan, M., act.; -escu (Nif).

Bivol dex online | sinonim

Bivol definitie

Intrare: bivol
bivol substantiv masculin
Intrare: Bivol
Bivol
Intrare: iarba-bivolului
iarba-bivolului substantiv feminin articulat (numai) singular