Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru bivalență

bivalénță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr bivalence] Însușire a elementelor de a fî bivalente.
bivalénță s. f., pl. bivalénțe
BIVALÉNȚĂ s.f. (Chim.) Însușire a elementelor bivalente. [< fr. bivalence].
BIVALÉNȚĂ s. f. proprietate a elementelor bivalente (1). (< fr. bivalence)

bivalență definitie

bivalență dex

Intrare: bivalență
bivalență substantiv feminin