biuretă definitie

10 definiții pentru biuretă

biurétă sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr burette] Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice.
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, de diverse forme, folosit la analizele chimice. – Din fr. burette.
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, subțiat la un capăt și prevăzut cu un robinet ori cu un tub de cauciuc; servește în analiza volummetrică la măsurarea volumului soluțiilor. – Pronunțat: biu-re-.
BIURÉTĂ, biurete, s. f. Tub de sticlă gradat, prevăzut la capătul inferior cu un robinet și folosit în lucrările de laborator. [Pr.: bi-u] – Fr. burette.
biurétă (biu-) s. f., g.-d. art. biurétei; pl. biuréte
biurétă s. f. (sil. biu-), pl. biuréte
BIURÉTĂ s.f. Tub de sticlă gradat, folosit la analiza volumetrică, la măsurarea volumului soluțiilor etc. [< fr. burette, rus. biuretka].
BIURÉTĂ s. f. tub de sticlă gradat la analiza volumetrică a soluțiilor sau gazelor. (< fr. burette, germ. Bürette)
BIURÉTĂ ~e f. Tub de sticlă gradat, folosit în lucrări de laborator, în special la analiza volumetrică. [Sil. bi-u-] /<fr. burette

biuretă dex

Intrare: biuretă
biuretă substantiv feminin
  • silabisire: biu-