Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

9 defini╚Ťii pentru bitumat

bituma vt [At: DEX2 / Pzi: ~m├ęz / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei ╚Öosele. 3 A umple cu bitum (1) spa╚Ťiile dintre pavelele sau dalele unei ╚Öosele.
BITUM├ü, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei ╚Öosele. ÔÖŽ A umple cu o substan╚Ť─â bituminoas─â locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei ╚Öosele. ÔÇô Din fr. bitumer.
BITUM├ü, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei ╚Öosele. ÔÖŽ A umple cu o substan╚Ť─â bituminoas─â locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei ╚Öosele. ÔÇô Din fr. bitumer.
BITUM├ü, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei ╚Öosele. 3. A umple cu o substan╚Ť─â bituminoas─â locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei ╚Öosele. ÔÇô Fr. bitumer.
bitumá (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumeáză
bitum├í vb., ind. prez. 1 sg. bitum├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bitume├íz─â
BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
A BITUM├ü ~├ęz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (╚Öosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei ╚Öosele) A umple cu o mas─â bituminoas─â. /<fr. bitumer

Bitumat dex online | sinonim

Bitumat definitie

Intrare: bituma
bituma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bitumat
bitumat participiu