bitumare definitie

2 intrări

19 definiții pentru bitumare

bituma vt [At: DEX2 / Pzi: ~méz / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei șosele. 3 A umple cu bitum (1) spațiile dintre pavelele sau dalele unei șosele.
bitumáre sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: bituma] 1 Amestecare cu bitum a unui material (granular). 2 Efectuare a bitumajului unei șosele. 3 Umplere cu bitum (1) a spațiilor dintre pavelele sau dalele unei șosele.
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma.
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma. – V. bituma.
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.
BITUMÁRE, bitumări, s. f. Acțiunea de a bituma.
bitumá (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumeáză
bitumáre s. f., g.-d. art. bitumắrii; pl. bitumắri
bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. și pl. bitumeáză
bitumáre s. f., g.-d. art. bitumării; pl. bitumări
BITUMÁRE s. v. bitumaj.
BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].
BITUMÁRE s.f. Acțiunea de a bituma; bitumaj. [< bituma].
BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)
A BITUMÁ ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (șosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei șosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer
bitumáre s. f. Asfaltare ◊ „[...] trotuarele au fost refăcute [...] urmând să se acorde o atenție deosebită lucrărilor de bitumare.I.B. 8 V 84 p. 6 (din bituma + -are; cf. fr. bitumer; DN3)
BITUMÁRE (< fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.

bitumare dex

Intrare: bituma
bituma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bitumare
bitumare substantiv feminin