bitumáj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr bitumage] Aștemere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui drum.

BITUMÁJ s. n. Așternere de bitum și criblură pe suprafața unei șosele. – Din fr. bitumage.

BITUMÁJ s. n. Așternere de bitum și piatră măruntă pe suprafața unui drum. – Din fr. bitumage.

BITUMÁJ s. n. Tratament aplicat pe suprafața unei șosele, constând în stropirea cu bitum și așternerea de piatră măruntă. – Fr. bitumage.

bitumáj s. n.

bitumáj s. n., pl. bitumáje

BITUMÁJ s. (CONSTR.) bitumare. (~ul unei șosele.)

BITUMÁJ s.n. Stropirea cu bitum și așternerea cu piatră măruntă a suprafeței unei șosele. [< fr. bitumage].

BITUMÁJ s. n. stropire cu bitum și criblură a îmbrăcămintei asfaltice a unei șosele. (< fr. bitumage)

BITUMÁJ n. Proces tehnic constând în acoperirea suprafeței unei șosele cu un strat de pietriș stropit cu bitum. /<fr. bitumage