bituma vt [At: DEX2 / Pzi: ~méz / E: fr bitumer] 1 A amesteca cu bitum un material (granular). 2 A face bitumajul unei șosele. 3 A umple cu bitum (1) spațiile dintre pavelele sau dalele unei șosele.

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer.

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. 3. A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Fr. bitumer.

bitumá (a ~) vb., ind. prez. 3 bitumeáză

bitumá vb., ind. prez. 1 sg. bituméz, 3 sg. și pl. bitumeáză

BITUMÁ vb. I. tr. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. [< fr. bitumer].

BITUMÁ vb. tr. 1. a amesteca cu bitum un material granulat. 2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele. (< fr. bitumer)

A BITUMÁ ~éz tranz. 1) (mase granulare) A amesteca cu bitum. 2) (șosele) A acoperi cu bitum. 3) (rosturile dintre pavelele sau dintre dalele de beton ale unei șosele) A umple cu o masă bituminoasă. /<fr. bitumer