Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru bitum

b├ştum sn [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / V: (├«nv) -en, -ton / A ╚Öi: bitum / Pl: ~uri / E: fr bitume] 1 Substan╚Ť─â neagr─â ob╚Ťinut─â prin oxidarea, la cald, a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. 2 Culoare brun─â str─âlucitoare, ob╚Ťinut─â amestec├ónd bitumul (1) cu ulei de in ╚Öi cear─â. 3 (├Änv) Procedeu de ob╚Ťinere a bitumului (1) din nisipuri ╚Öi c─ârbuni bitumino╚Öi.
B├ŹTUM, bitumuri, s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagr─â, ob╚Ťinut din reziduuri de petrol sau prin distilarea huilei, folosit la prepararea asfaltului, la fabricarea lacurilor etc. ÔÇô Din fr. bitume.
BIT├ÜM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagr─â, ob╚Ťinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. ╚Öi: b├ştum] ÔÇô Din fr. bitume.
BIT├ÜM s. m. Produs solid, de culoare neagr─â, plastic ╚Öi aderent, ob╚Ťinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. V. smoal─â. ÔÇô Accentuat ╚Öi: b├ştum.
BIT├ÜM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagr─â, ob╚Ťinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. ╚Öi: b├ştum] ÔÇô Fr. bitume.
!b├ştum s. n., pl. b├ştumuri
bit├║m s. n., pl. bit├║muri
BIT├ÜM s.n. 1. Produs ob╚Ťinut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brun─â str─âlucitoare, ob╚Ťinut─â prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in ╚Öi cu cear─â. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].
BIT├ÜM s. n. 1. roc─â lichid─â ├«n scoar╚Ťa p─âm├óntului din hidrocarburile de ╚Ťi╚Ťei, folosit─â la bitumaj ╚Öi la fabricarea unor lacuri, izolan╚Ťi etc. 2. (arte) culoare brun─â str─âlucitoare, ob╚Ťinut─â prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in ╚Öi cu cear─â. (< fr. bitume, lat. bitumen)
BIT├ÜM n. Produs solid de culoare neagr─â, ob╚Ťinut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume
bitume m. 1. materie minerală inflamabilă, lichidă sau solidă: cărbunele de pământ e un bitume solid precum păcura e un bitume lichid; 2. asfalt.
*bit├║m ╚Öi (rar) bit├║men n. f─âr─â pl. (fr. bitume, d. lat. bit├║men. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoal─â, o substan╚Ť─â mineral─â inflamabil─â lichid─â ╚Öi g─âlbu─şe sa┼ş solid─â ╚Öi neagr─â care se g─âse╚Öte ├«n p─âm├«nt ╚Öi din clas─â c─âre─şa face parte p─âcura, petrolu, c─ârbunele de p─âm├«nt, catranu, asfaltu ╚Ö.a. (Cu ─şa se ung cor─âbiile c─â s─â nu intre ap─â pin cr─âp─âtur─ş).

Bitum dex online | sinonim

Bitum definitie

Intrare: bitum
bitum
Intrare: bitum
bitum substantiv neutru