bitum definitie

2 intrări

12 definiții pentru bitum

bítum sn [At: ISTRATI-LONGINESCU, CH. 268 / V: (înv) -en, -ton / A și: bitum / Pl: ~uri / E: fr bitume] 1 Substanță neagră obținută prin oxidarea, la cald, a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. 2 Culoare brună strălucitoare, obținută amestecând bitumul (1) cu ulei de in și ceară. 3 (Înv) Procedeu de obținere a bitumului (1) din nisipuri și cărbuni bituminoși.
BÍTUM, bitumuri, s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut din reziduuri de petrol sau prin distilarea huilei, folosit la prepararea asfaltului, la fabricarea lacurilor etc. – Din fr. bitume.
BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. și: bítum] – Din fr. bitume.
BITÚM s. m. Produs solid, de culoare neagră, plastic și aderent, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. V. smoală. – Accentuat și: bítum.
BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. și: bítum] – Fr. bitume.
!bítum s. n., pl. bítumuri
bitúm s. n., pl. bitúmuri
BITÚM s.n. 1. Produs obținut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen].
BITÚM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen)
BITÚM n. Produs solid de culoare neagră, obținut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume
bitume m. 1. materie minerală inflamabilă, lichidă sau solidă: cărbunele de pământ e un bitume solid precum păcura e un bitume lichid; 2. asfalt.
*bitúm și (rar) bitúmen n. fără pl. (fr. bitume, d. lat. bitúmen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoală, o substanță minerală inflamabilă lichidă și gălbuĭe saŭ solidă și neagră care se găsește în pămînt și din clasă căreĭa face parte păcura, petrolu, cărbunele de pămînt, catranu, asfaltu ș.a. (Cu ĭa se ung corăbiile că să nu intre apă pin crăpăturĭ).

bitum dex

Intrare: bitum
bitum
Intrare: bitum
bitum substantiv neutru