bit definitie

3 intrări

12 definiții pentru bit

bit sm [At: DEX2 / Pl: biți / E: eg, fr bit] (Inf) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație dintr-un semnal, corespunzând logaritmului de bază2.
biț sn [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~e / E: ns cf miț(ă), viță] Șuviță de păr sau de lână.
BIT, biți, s. m. 1. Cifră în sistemul de numerație binar. 2. Unitate de măsură a cantității de informație. – Din engl., fr. bit.
BIT, biți, s. m. (Inform.) Unitate de măsură pentru cantitatea de informație (3) dintr-un semnal, corespunzător logaritmului în baza 2. – Din engl., fr. bit.
bit (unitate pentru cantitatea de informație) s. m., pl. biți
bit (unitate de informație) s. m., pl. biți
BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t].
BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit)
BIT biți m. Unitate de măsură a cantității de informație, exprimată în sistemul binar. /<engl. bi[nary digi]t
biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână.
bit s. m. Unitate de informație ◊ „Un purtător de cuvânt al firmei a precizat că noua diodă poate emite 500 milioane «bits» de informații pe secundă [...]” Sc. 14 VII 83 p. 5; v. și picosecundă (din fr., it. bit < engl. bi[nary digi]t 1948; PR 1960; DN3, DEX-S)
BIT. 1. – b. (Ard); -a act. Tema Bit e frecventă în onomastica tracă: Bitus, Bitilla, Bitidius, Bitianus, Bituva. 2. Cf. Bitovoe b., olt. (Sur VI) nume de orig. slavă.

bit dex

Intrare: bit
bit substantiv masculin
Intrare: biț
biț
Intrare: Bit
Bit