bisturiu definitie

13 definiții pentru bisturiu

bisturíu sn [At: DEX2 / Pl: ~ie / E: fr bistouri] Instrument chirurgical asemănător cu un cuțitaș.
BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri.
BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri.
BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțit special, de obicei cu tăișul în formă de arc, folosit la operații chirurgicale sau la disecții. Cu ce siguranță a trasat [chirurgul] linia pe piele cu lama bisturiului! BART, E. 382. Bisturiu electric = electrocauter întrebuințat la tăierea țesuturilor vii fără a provoca hemoragie.
BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri.
bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele
bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele
BISTURÍU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)
BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia].
BISTURÍU s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri)
BISTURÍU ~ri n. Instrument în formă de cuțit, folosit pentru operații chirurgicale; cuțit de disecție. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri
BISTURIU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.)
BISTURÍU (< fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.

bisturiu dex

Intrare: bisturiu
bisturiu substantiv neutru