bistriț definitie

9 definiții pentru bistriț

bistriț, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 88 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg; îs) 1 Prun ~ Prun ce dă prune brumării. 2 Prune ~e Prune brumării.
BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în sintagmele) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării. – Et. nec.
BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în sintagmele) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = prun care rodește prune brumării. – Et. nec.
BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Regional, numai în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.
BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării.
bístriț (reg.) adj. m., pl. bístriți; f. bístriță, pl. bístrițe
bístriț adj. m., pl. bístriți; f. sg. bístriță, pl. bístrițe
bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița.
bístriț, -ă, bistriți, -e, adj. – (în sintagmă) Prune bistrițe „prune brumării, albătrui”; se coc toamna târziu; se folosesc la dulcețuri, dar și la fabricarea băuturilor alcoolice (Trans., Maram., Mold.). – Din sl. *bystrǐcǐ (DER). Et. nec. (DEX, MDA). Posibil der. din top. Bistrița „regiune” (de unde ar proveni această varietate de prune) (< sl. *bystrǐcǐ, de la bystrǔ „rapid, iute”).

bistriț dex

Intrare: bistriț
bistriț