Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru bismut

b├şsmut sn [At: DA / A: -mut / Pl: ~uri / E: fr bismuth] Element chimic, metal alb cu reflexe ro╚Öiatice, ale c─ârui s─âruri au ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n medicin─â.
B├ŹSMUT s. n. Element chimic, metal alb cu reflexe ro╚Öietice, ale c─ârui s─âruri au ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n medicin─â. ÔÇô Din fr. bismuth.
BISM├ÜT s. n. Metal alb cu reflexe ro╚Öietice, ale c─ârui s─âruri au ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n medicin─â. [Acc. ╚Öi b├şsmut] ÔÇô Din fr. bismuth.
BISM├ÜT s. n. Metal alb-cenu╚Öiu, cu reflexe ro╚Öiatice, ├«n amalgam cu mercurul, ├«ntrebuin╚Ťat la facerea oglinzilor; unele s─âruri ale lui au ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n medicin─â. ÔÇô Accentuat ╚Öi: bismut.
BISM├ÜT s. n. Metal alb-cenu╚Öiu cu reflexe ro╚Öietice, ale c─ârui s─âruri au ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n medicin─â. [Acc. ╚Öi b├şsmut] ÔÇô Fr. bismuth.
b├şsmut s. n.; simb. Bi
bism├║t/b├şsmut s. n.; simb. Bi
BISM├ÜT s.n. Metal alb-cenu╚Öiu cu reflexe ro╚Öietice ╚Öi sf─âr├ómicios; este ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie ╚Öi ├«n medicin─â. [< fr. bismuth].
BISM├ÜT/B├ŹSMUT s. n. metal alb-cenu╚Öiu, lucios, cu reflexe ro╚Öietice, sf─âr├ómicios, folosit ├«n aliaje u╚Öor fuzibile ├«n industrie ╚Öi ├«n medicin─â. (< fr. bismuth)
BISM├ÜT n. Metal sf─âr├ómicios, de culoare alb─â-cenu╚Öie cu reflexe ro╚Öietice, ├«ntrebuin╚Ťat, sub form─â de combina╚Ťii, ├«n medicin─â ╚Öi ├«n industrie. [Acc. ╚Öi b├şsmut] /<fr. bismuth
bismut n. metal alb cenușiu, se preface ușor în praf și servă la prepararea sulimanului.
*bism├║t n. (fr. [d. engl.] bismuth). Chim. Un corp metalic simplu bi- ╚Öi pentavalent, alb g─âlbi┼ş, sf─âr─âmicios ╚Öi u╚Öor de pulverizat. Densitatea lui e de 9,9, se tope╚Öte la 267┬░ ╚Öi se distileaz─â la 1300┬░, ─şar greutatea atomic─â e de 208. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la construirea elementelor termo-electrice ╚Öi la dresu (sulimanu) alb. Azotatu sa┼ş nitratu de bismut e un medicament astringent. E men╚Ťionat de B. Valentin la 1634.
Bi 1. Simbol chimic pentru bismut. 2. Simbol pentru biot.
B├ŹSMUT (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271┬░C, p. f. 1.560 ┬░C), metal alb-lucios, cu nuan╚Ťe ro╚Öiatice, casant, ├«ntrebuin╚Ťat la ob╚Ťinerea aliajelor de temperatur─â de topire joas─â, iar sub form─â de combina╚Ťii ├«n medicin─â, ├«n cosmetic─â ╚Öi ├«n industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy ├«n 1753.

Bismut dex online | sinonim

Bismut definitie

Intrare: bismut
bismut substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: b'ismut, bism'ut
Bi simbol