bisilábic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: bi- +silabic] Format din două silabe.

BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -ce, adj. Compus din două silabe. – Bi- + silabic.

BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -ce, adj. Format din două silabe. – Bi- + silabic.

BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -e, adj. Format din două silabe. Cuvînt bisilabic.

BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -e, adj. Format din două silabe. – Din bi- + silabic.

bisilábic adj. m., pl. bisilábici; f. bisilábică, pl. bisilábice

bisilábic adj. → silabic

BISILÁBIC, -Ă adj. Compus din două silabe. [Cf. fr. bissyllabique].

BISILÁBIC, -Ă adj., s. n. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic. (< fr. bissyllabique)

BISILÁBIC ~că (~ci, ~ce) Care constă din două silabe. /bi- + silabic

BISILÁBIC, -Ă adj. (cf. fr. bissyllabique): în sintagma cuvânt bisilabic (v.).