bisericos, ~oasă smf a [At: HASDEU, I. C. 130 / Pl: ~oși, ~oase / E: biserică + -os] 1-2 (Persoană) care iubește biserica Cf evlavios, religios. 3-4 (Persoană) care respectă dogmele bisericii. 5 a Bigot.

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă dogmele bisericii. – Biserică + suf. -os.

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă dogmele bisericii; bigot. – Biserică + suf. -os.

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj. (Astăzi mai ales cu sens peiorativ) Evlavios, religios. V. bigot, habotnic. Era un moșneag înaintat în zile, bătrîn... și bisericos. GALACTION, O. I 184. Bisericos n-am fost, părinte. COȘBUC, P. I 199. Femeile bisericoase din sat îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. ◊ Fig. Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși. EMINESCU, O. I 162.

BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj. Care respectă formele, tradițiile bisericii; evlavios, religios. – Din biserică + suf. -os.

bisericós adj. m., s. m., pl. bisericóși; adj. f., s. f. bisericoásă, pl. bisericoáse

bisericós adj. m., s. m., pl. bisericóși; f. sg. bisericoásă, pl. bisericoáse

BISERICÓS adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic.

BISERICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care respectă cu strictețe prescripțiile bisericii; bigot; habotnic. /biserică + suf. ~os

bisericos a. și m. 1. care merge des la biserică, om cu frica lui Dumnezeu; 2. evlavios: cu ochii bisericoși EM.

bisericós, -oásă adj. (d. biserică). Fam. Care se duce des la biserică, evlavios, religios. V. bigot.

bisericos adj., s. v. BIGOT. FANATIC. HABOTNIC.