bisericésc, -eáscă a [At: BIBLIA (1688), 8/16 / Pl: ~ești / E: biserică + -esc] 1 Care aparține bisericii (1). 2 Referitor la biserică (1) Si: ecleziastic Cf religios.

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc.

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care se referă la biserică; de biserică, al bisericii. Slujbă bisericească. ▭ Dascălul îngîna cîntece bisericești cu gîndul la mînăstirea în care-și trecuse tinerețea. SADOVEANU, O. VI 176. Ce folos că citesc crice carte bisericească! CREANGĂ, A. 18.

BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc.

bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști

bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști

BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc.

Bisericesc ≠ laic, lumesc

BISERICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc

bisericesc a. 1. ce ține de biserică: veșmânt bisericesc; 2. religios: cântec bisericesc.

bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc.

BISERICESC adj. 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~.) 2. religios, sfînt, (pop.) sînt. (Carte ~.) 3. divin, religios. (Serviciu ~.) 4. duhovnicesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.)

versuire bisericească (Biz.) v. eh.