bísel sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr bissel] Dispozitiv la osiile unor locomotive, ce permite înscrierea în curbe.

bísel s. n., pl. bíseluri

bísel s. n., pl. bíseluri

BÍSEL s.n. Dispozitiv folosit la osiile unor locomotive, care ajută la înscrierea lor în curbe. [< fr. bissel].

BÍSEL s. n. dispozitiv la osiile unor locomotive, la înscrierea în curbe. (< fr. bissel)

BÍSEL (< fr. {i}; {s} Bissel) s. n. Dispozitiv de însciere în curbe a locomotivelor de viteză mijlocie, format dintr-un cadru triunghiular articulat la un capăt la șasiul locomotivei, iar cu capătul celălalt rezemat pe o osie alergătoare.