bis definitie

2 intrări

23 definiții pentru bis

bis [At: DA / E: fr, lat bis] 1 ai (Precedat de un număr) Repetat. 2 i Strigăt prin care se cere repetarea (sau executarea încă a) unei bucăți muzicale. 3 sn Bucată muzicală executată la cererea publicului, după programul anunțat.
biș sm [At: BĂCESCU, P. 42 / Pl: ~i / E: ns cf bici „bivol”] (Iht; îc) -cu-coarne Somn american.
BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Exclamație prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.
BIS, (1) adj. invar., (2) bisuri, s. n. 1. Adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită repetarea unei părți dintr-un program artistic. 2. S. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program. – Din fr., lat. bis.
BIS, bisuri, s. n. Număr (II 2) prezentat la cererea publicului a doua oară sau ca supliment de program.
BIS adv. (Numai pe lîngă un număr) A doua oară, repetat. Numărul 31 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție)! Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului.
BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).
bis1 adj. invar., adv.
bis2 s. n., pl. bísuri
bis adj. invar., adv.
BIS adj. invar. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)
BIS- v. bi-.
BIS adj.invar. A doua oară, repetat. // interj. Exclamație folosită de spectatori pentru a solicita un artist, un ansamblu etc. să repete un număr din program, o arie etc. [< lat. bis – de două ori].
BIS1- elem. bi-. ()
BIS2 I. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat. II. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc. III. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program. (< fr., lat. bis)
bis adv.1. Repetat, a doua oară; se folosește numai în enumerările în care un număr determinat apare de două ori. – 2. (Interj.) Încă o dată; se folosește pentru a cere actorilor sau cîntăreților să repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta).
BIS1 adj. invar. (precedat de un număr) Care se repetă a doua oară; repetat a doua oară. /<lat. bis
BIS2 interj. (se folosește pentru a exprima dorința spectatorilor de a repeta un număr dintr-un program, o arie etc.). /<lat. bis
bis adv. a doua oară: numărul 3 bis, al doilea număr 3.
*bis num. adv. (lat. bis V. bi-). A doŭa oară, de două orĭ: număru 10 bis (mai bune număru 10 A, B, C ș.a.). Cînd se strigă artiștilor „bis”, înseamnă că-s rugațĭ să repete pasagiu. Prefix care arată duplicarea: (uneori redus la bi-): biconvex, biconcav, bioxid, bisaunal. V. di-.
BIS adj. repetat. (Strada Gloriei numărul 2 ~.)
bis (cuv. lat. „de două ori”) 1. Termen prin care i se indică interpretului să execute de două ori consecutiv pasajul cuprins între două bare (I, 3) de măsuri (înlocuind, pentru pasaje foarte mici, da capo sau dal segno*). 2. Exclamație prin care auditoriul din sală (operă, concert) își exprimă dorința de a asculta încă o dată o anumită lucrare sau o parte de lucrare (ex. o arie*).
BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafrază după Horațiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a plăcut doar o dată, însă altul va plăcea chiar repetat de zece ori”).

bis dex

Intrare: bis
bis adjectiv invariabil adverb substantiv neutru
Intrare: biș
biș