Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru biruitor

biruitor, ~oare [At: PRAV. MOLD. 1/2 / P: ~ru-i- / Pl: ~i / E: birui +- -tor] 1-2 a Care biruie (1-2). 3 (Înv) sm Stăpânitor.
BIRUIT├ôR, -O├üRE, biruitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care a ├«nvins. [Pr.: -ru-i-] ÔÇô Birui + suf. -tor.
BIRUIT├ôR, -O├üRE, biruitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care a ├«nvins. [Pr.: -ru-i-] ÔÇô Birui + suf. -tor.
BIRUIT├ôR, -O├üRE, biruitori, -oare, adj. Care biruie, ├«nvinge (sau a biruit, a ├«nvins); ├«nving─âtor, victorios. Glorie muncii biruitoare, ╚Ü─ârii Sovietelor, ve╚Önic─â glorie! DE╚śLIU, G. 55. ╚śi, gonind biruitoare, tot veneau a ╚Ť─ârii steaguri. EMINESCU, O. I 148. ÔŚŐ (Adverbial) M├«necu╚Ť─â... r─âsufl─â biruitor: ╚śti╚Ťi c─â m-a numit. SADOVEANU, P. M. 230. ÔŚŐ (Substantivat) Ginga╚Öa Ruxanda ajunsese a fi parte biruitorului. NEGRUZZI, S. I 144. (Fig.) Pentru biruitorii ruinelor, Pentru secer─âtorii bel╚Öugului, Pentru cei de La coarnele plugului... DE╚śLIU, G. 35. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ru-i-.
BIRUIT├ôR, -O├üRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; ├«nving─âtor. [Pr.: -ru-i-] ÔÇô Din birui + suf. -(i)tor.
biruitór (-ru-i-) adj. m., s. m., pl. biruitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. biruitoáre
biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre
BIRUITÓR adj., s. v. victorios.
BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
Biruitor Ôëá b─âtut, ├«nfr├ónt, ├«nvins
BIRUIT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival Care ╚Ťine de biruin╚Ťe; propriu biruin╚Ťei; ├«nving─âtor; victorios; triumf─âtor. Armat─â ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor
biruitor m. cel ce biruiește, victorios.
biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător.
BIRUITOR adj., s. c├«╚Ötig─âtor, izb├«nditor, ├«nving─âtor, triumf─âtor, victorios. (~ ├«ntr-o competi╚Ťie.)
biruitor s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Biruitor dex online | sinonim

Biruitor definitie

Intrare: biruitor (adj.)
biruitor adjectiv
Intrare: biruitor (s.m.)
biruitor substantiv masculin