Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 566296:

biruĭ și -ĭésc v. tr. (ung. birni, a guverna, a poseda). Înving. Fig. Termin în fine: a birui o lucrare. Vechĭ. Stăpînesc, oblăduĭesc.

Biruire dex online | sinonim

Biruire definitie