birtáș sm [At: GOLESCU, î. 129 / Pl: ~i / E: birt + -aș] Deținător al unui birt2 (1) Cf cărciumar, hangiu, hotelier, restaurator.

BIRTÁȘ, birtași, s. m. (Înv.) Proprietar al unui birt. – Birt + suf. -aș.

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Deținător al unui birt. – Birt + suf. -aș.

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Cel care ține un birt. Cum să pătrundă acolo?... Mai întîi că s-ar putea să-i alunge birtașul. PAS, L. I 126. Nenea Christodor, fost tejghetar, fost birtaș, acum moșier și liberal. DELAVRANCEA, S. 144.

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Cel care ține un birt. – Din birt + suf. -aș.

birtáș (înv.) s. m., pl. birtáși

birtáș s. m., pl. birtáși

BIRTÁȘ s. ospătar, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu.

BIRTÁȘ s. v. hangiu, hotelier.

BIRTÁȘ ~i m. înv. Stăpân al unui birt. /birt + suf. ~aș

birtaș m. cel ce ține un birt.

birtáș m. (d. birt; sîrb. birtaš vine d. rom.). Cel ce ține un birt. – Fem. -ășiță, pl. e, de unde și sîrb. birtašica. În Ban. birtar, -ăreasă, pl. ese.

BIRTAȘ s. ospătar, (prin Ban.) birtar, (înv.) locandier, tractirgiu.

birtaș s. v. HANGIU. HOTELIER.

birtáș, birtași, s.m. – Cârciumar, hangiu. – Din srb. birtaš (DER); din birt + suf. -aș (Scriban, DLRM, DEX). Cuv rom. > srb. birtaš (Scriban).

birtáș, -i, s.m. – Cârciumar, hangiu. – Din sl. birtaš.