birotică definitie

2 intrări

7 definiții pentru birotică

BIRÓTICĂ s. f. Ansamblu de tehnici informatice (calculator, xerox, telefon, telefax etc.) folosite în activitățile administrative, de secretariat etc. – Din fr. bureautique.
*birótică s. f., g.-d. art. biróticii
birótic adj. m., pl. birótici; f. sg. birótică, pl. birótice
birótică s. f., g.-d. art. biróticii
BIRÓTIC, -Ă I. adj. referitor la birotică. II. s. f. ramură a informaticii care studiază folosirea calculatoarelor în munca de birou și în activitățile conexe acesteia. (< fr. bureautique)
BIRÓTICĂ f. Ansamblu de tehnici de informatică ce țin de activitatea administrativă, de secretariat. /<fr. bureautique
birótică s. f. Aplicarea sistematică a informaticii în lucrările de birou ◊ „Pelikan, Rotring, Schwan Stabilo, Mita, Panasonic, Meteor Siegen reunite în liniile de birotică Lecon conectează birourile dumneavoastră la o lume în care eficiența devine estetică.” R.l. 26 IV 91 p. 3. ◊ „În urma solicitărilor societatea Birotica continuă [...] cursurile practice în microcalculatoare IBM-PC: inițiere (sistem operare, procesare text), programare (Base, Pascal, C).” R.l. 20 XI 91 p. 6; v. și băga (din fr. bureautique; DMC 1976, FS 285)

birotică dex

Intrare: birotică
birotică substantiv feminin
Intrare: birotic
birotic adjectiv