Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru birocra╚Ťie

birocra╚Ť├şe sf [At: ALECSANDRI, T. 111 / V: (├«nv) biur- / Pl: (rar) -ii / E: fr bureaucratie] 1-2 Interpretare ╚Öi aplicare a legilor, regulamentelor etc. ├«n litera lor, f─âr─â a le ├«n╚Ťelege spiritul. 3 Totalitatea birocra╚Ťilor.
BIROCRA╚Ü├ŹE, birocra╚Ťii, s. f. 1. Putere excesiv─â a administra╚Ťiei. 2. Munc─â rutinier─â, formal─â. ÔÇô Din fr. bureaucratie.
BIROCRA╚Ü├ŹE, birocra╚Ťii, s. f. Interpretare ╚Öi aplicare a legilor, a dispozi╚Ťiilor, a regulamentelor etc. numai ├«n litera lor, f─âr─â preocuparea de a le ├«n╚Ťelege spiritul; birocratism, func╚Ťionarism. ÔÇô Din fr. bureaucratie.
BIROCRA╚Ü├ŹE s. f. 1. (├Än or├«nduirea burghez─â) Sistem administrativ formalist, ├«n care aparatul func╚Ťion─âresc, rupt de masele muncitoare, exercit─â ├«n stat o putere, o influen╚Ť─â excesiv─â ╚Öi preponderent─â, ├«n dauna intereselor ob╚Öte╚Öti ╚Öi ├«n favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) p─âtura privilegiat─â din clasa dominant─â a exploatatorilor, ├«n m├«inile c─âreia se afl─â puterea; ├«nalta func╚Ťion─ârime. M─â f─âcuse s─â ├«n╚Ťeleg c─â a╚Öezarea noastr─â social─â ╚Öi politic─â era alc─âtuit─â din ┬źsimple firme f─âr─â con╚Ťinu╚Ťi, cu o birocra╚Ťie conrupt─â, cu mo╚Öierime feudal─â. SADOVEANU, N. F. 134. 2. Birocratism. ╚śi asemeni unor sp─ârturi ├«n densitatea de ne├«nchipuit a p─âienjeni╚Öului birocra╚Ťiei, au ├«nceput a r─âbufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 10/3. ÔÇô Variant─â: (azi pe cale de dispari╚Ťie) biurocra╚Ť├şe (ALECSANDRI, T. 111) s. f.
BIROCRA╚Ü├ŹE, birocra╚Ťii, s. f. Birocratism. ÔÇô Fr. bureaucratie.
birocra╚Ť├şe (-ro-cra-) s. f., art. birocra╚Ť├şa, g.-d. art. birocra╚Ť├şei; pl. birocra╚Ť├şi, art. birocra╚Ť├şile
birocra╚Ť├şe s. f. (sil. -cra-). art. birocra╚Ť├şa, g.-d. art. birocra╚Ť├şei; pl. birocra╚Ť├şi, art. birocra╚Ť├şile
BIROCRA╚Ü├ŹE s. v. birocratism.
BIROCRA╚Ü├ŹE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocra╚Ťie muncitoreasc─â = p─âtur─â corupt─â prin salarii mari ╚Öi alte avantaje; aristocra╚Ťie muncitoreasc─â. [Gen. -iei, var. biurocra╚Ťie s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau ÔÇô birou, gr. kratos ÔÇô putere].
BIROCRA╚Ü├ŹE s. f. birocratism; ansamblul func╚Ťionarilor publici. (< fr. bureaucratie)
BIROCRA╚Ü├ŹE f. 1) Atitudine caracterizat─â printr-o respectare exagerat─â a formalit─â╚Ťilor sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocra╚Ťilor. [Art. birocra╚Ťia; G.-D. birocra╚Ťiei; Sil. -cra-╚Ťi-e] /<fr. bureaucratie
biurocra╚Ťie f. 1. puterea, organizarea muncii ├«n biurouri; 2. influen╚Ťa biurourilor.
BIROCRAȚIE s. birocratism, (depr.) scriptologie. (O condamnabilă ~.)

Birocra╚Ťie dex online | sinonim

Birocra╚Ťie definitie

Intrare: birocra╚Ťie
birocra╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -cra-