birocrație definitie

13 definiții pentru birocrație

birocrațíe sf [At: ALECSANDRI, T. 111 / V: (înv) biur- / Pl: (rar) -ii / E: fr bureaucratie] 1-2 Interpretare și aplicare a legilor, regulamentelor etc. în litera lor, fără a le înțelege spiritul. 3 Totalitatea birocraților.
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. 1. Putere excesivă a administrației. 2. Muncă rutinieră, formală. – Din fr. bureaucratie.
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Interpretare și aplicare a legilor, a dispozițiilor, a regulamentelor etc. numai în litera lor, fără preocuparea de a le înțelege spiritul; birocratism, funcționarism. – Din fr. bureaucratie.
BIROCRAȚÍE s. f. 1. (În orînduirea burgheză) Sistem administrativ formalist, în care aparatul funcționăresc, rupt de masele muncitoare, exercită în stat o putere, o influență excesivă și preponderentă, în dauna intereselor obștești și în favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) pătura privilegiată din clasa dominantă a exploatatorilor, în mîinile căreia se află puterea; înalta funcționărime. Mă făcuse să înțeleg că așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținuți, cu o birocrație conruptă, cu moșierime feudală. SADOVEANU, N. F. 134. 2. Birocratism. Și asemeni unor spărturi în densitatea de neînchipuit a păienjenișului birocrației, au început a răbufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 10/3. – Variantă: (azi pe cale de dispariție) biurocrațíe (ALECSANDRI, T. 111) s. f.
BIROCRAȚÍE, birocrații, s. f. Birocratism. – Fr. bureaucratie.
birocrațíe (-ro-cra-) s. f., art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile
birocrațíe s. f. (sil. -cra-). art. birocrațía, g.-d. art. birocrațíei; pl. birocrațíi, art. birocrațíile
BIROCRAȚÍE s. v. birocratism.
BIROCRAȚÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere].
BIROCRAȚÍE s. f. birocratism; ansamblul funcționarilor publici. (< fr. bureaucratie)
BIROCRAȚÍE f. 1) Atitudine caracterizată printr-o respectare exagerată a formalităților sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocraților. [Art. birocrația; G.-D. birocrației; Sil. -cra-ți-e] /<fr. bureaucratie
biurocrație f. 1. puterea, organizarea muncii în biurouri; 2. influența biurourilor.
BIROCRAȚIE s. birocratism, (depr.) scriptologie. (O condamnabilă ~.)

birocrație dex

Intrare: birocrație
birocrație substantiv feminin
  • silabisire: -cra-