birmán, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: drr Birmania] 1 smf Persoană din populația de bază a Birmaniei Si: birmanez (1). 2-3 smf, a (Persoană) originară din Birmania Si: birmanez (1-2). 4-5 a Care aparține Birmaniei sau birmanilor (1). 6 a De Birmania sau birmani (1). 7-8 a Referitor la Birmania sau birmani (1).

BIRMÁN, -Ă, birmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Birmaniei (astăzi Uniunea Myanmar) sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Birmaniei sau birmanilor (1), referitor la Birmania ori la birmani. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de birmani (1). – Din n. pr. Birmania (derivat regresiv).

BIRMÁN, -Ă, birmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Birmaniei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Birmaniei sau birmanilor (1), referitor la Birmania sau la birmani. – Din n. pr. Birmania (derivat regresiv).

birmán adj. m., s. m., pl. birmáni; adj. f., s. f. birmánă, pl. birmáne

birmánă (limbă) s. f., g.-d. art. birmánei

birmán s. m., adj. m., pl. birmáni; f. sg. birmánă, g.-d. art. birmánei, pl. birmáne

BIRMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Birmania. ◊ (s. f.) limbă din familia sino-tibetană vorbită de birmani. (< fr. birman)