birjar definitie

13 definiții pentru birjar

birjár sm [At: I. IONESCU, D. 78 / Pl: ~i / E: birjă + -ar] 1-2 Vizitiu (și proprietar) al unei birje (2) Si: (îpp) droșcar, (înv) muscal2.
BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje; droșcar, muscal2. – Birjă + suf. -ar.
BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje; droșcar, muscal2. – Birjă + suf. -ar.
BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiul (de cele mai multe ori și proprietarul) unei birje. Birjarul o-ntrebă răstit, mahmur: Unde vă duc, coană? DUMITRIU, B. F. 89. Birjarul, biciuind caii ca un nebun, porni la vale pe-o stradă lăturalnică. SADOVEANU, O. VI 314.
BIRJÁR, birjari, s. m. Vizitiu (și proprietar) al unei birje. – Din birjă + suf. -ar.
birjár s. m., pl. birjári
birjár s. m., pl. birjári
BIRJÁR s. surugiu, vizitiu, (înv. și reg.) sechiraș, (reg.) droșcar, (Transilv.) cociș, (înv.) mânaș, veturin. (~ul a oprit caii.)
BIRJÁR ~i m. înv. Vizitiu (și posesor) al unei birje. /birjă + suf. ~ar
birjar m. cel ce are sau mână o birjă.
birjár m. (d. birjă). Vizitiŭ de trăsură publică. – În est și berjar. V. muscal.
BIRJAR s. surugiu, vizitiu, (înv. și reg.) sechiraș, (reg.) droșcar, (Transilv.) cociș, (înv.) mînaș, veturin. (~ a oprit caii.)
a înjura ca un birjar / ca la ușa cortului / de mama focului / de toți sfinții expr. a înjura foarte urât.

birjar dex

Intrare: birjar
birjar substantiv masculin