birjă definitie

13 definiții pentru birjă

bírjă sf [At: PANN, P. V. II, 155/2 / Pl: ~je, (înv) -ji / E: rs биpжa] 1 (Înv) Piață unde așteaptă trăsurile. 2 Trăsură de piață Si: (îpp) droșcă.
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja.
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață; droșcă. – Din rus. birja.
BÍRJĂ, birje și birji, s. f. Trăsură de piață. Strada era tăcută; rar se deștepta vuind la trecerea unei birji. SADOVEANU, O. V 16. Moș Gheorghe... se luptă cu birjele care vin din urmă și cu cele care vin în față, pînă cînd îl trage Ion de mînecă pe trotuar. SP. POPESCU, M. G. ◊ (Învechit, în expr.) Droșcă de birjă. Spune-mi dar ce dorești? Droșcă de birjă cu luna? ALECSANDRI, T. 1111. După ce o plătim bine, Și droșcă de birjă vine. PANN, P. V. II 155.
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață. – Rus [izvozcija] birza.
bírjă s. f., art. bírja, g.-d. art. bírjei; pl. bírje
bírjă s. f., g.-d. art. bírjei; pl. bírje
BÍRJĂ s. v. trăsură.
BÍRJĂ ~e f. înv. Trăsură specială amenajată pentru transportul pasagerilor în oraș. [G.-D. birjei] /<rus. birža
birjă f. trăsură de piață: m’am suit într’o birjă GHICA. [Rus. BIRJA, Bursa și locul unde staționează trăsurile].
birjă f., pl. ĭ (rus. birža, bursă, birjă, d. germ. börse, fr. bourse, bursă. La început s’a zis izvóščičĭia birža, bursa orĭ locu de staționare al trăsurilor publice, de unde și mold. rar trăsură de birjă, adică „trăsură de la bursă, trăsură de la locu de staționare al lor, trăsură publică”. Tot așa fr. fiacre, birjă, după oțelu Saint-Fiacre din Paris, înaintea căruĭa era statuia sfîntuluĭ Fiacrius, unde, de la 1640, obișnuĭaŭ să staționeze. V. bursă). Droșca, trăsură publică. – Mold. pop. și berjă (fiindcă și Rușiĭ aŭ zis iutil berža din germ. börse, pop. berse), pl. și berje, ca perje.
trăsúră f., pl. urĭ (d. tras. V. trăsătură). Trăsătură, linie, liniuță. Trăsură de unire, liniuță de unit cuvintele în scris, ca în te-am prins, bot-gros. Vehicul pe arcurĭ, maĭ ales de dus oamenĭ pin orașe. (Trăsurile publice se cheamă și birjĭ): boĭeru a ĭeșit la plimbare cu trăsura (saŭ în trăsură). Pl. Trăsăturĭ, lineamente, liniĭ: trăsurile fețeĭ, a vorbi în trăsurĭ generale. – În Dîmb. tresură. V. răvdan, brișcă, docar.
BIRJĂ s. trăsură, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ pînă la gară.)

birjă dex

Intrare: birjă
birjă substantiv feminin