biríș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: nct] (Trs) 1 Mercenar. 2 Argat. 3 Slugă la vite.

BÍRIȘ, biriși, s. m. (Transilv., învechit) Argat. Bunicul fusese, ca tot satul... biriș la grof. V. ROM. februarie 1952, 102. Birișii domnului... veneau cite cu zece cară în pădurea aceea, după lemne. RETEGANUL, P. V 47. Decît slugă și biriș, Mai bine colo pe Criș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.

BÍRIȘ, biriși, s. m. (Reg.) Argat. – Magh. béres.

BIRÍȘ s. v. argat, slugă.

biríș m. (ung. beres). Trans. Argat. – Birișesc, de argat.

biriș s. v. ARGAT. SLUGĂ.

bíriș, biriși, s.m. – (reg.; înv.) Argat, slugă la vite; vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu, 1999: 153). ♦ (onom.) Biriș, Birișan, nume de familie (59 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); din magh. béres „argat” (Bud, 1908; Scriban, DLRM).

bíriș, -i, s.m. – 1. Argat, slugă la vite, vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu 1999: 153). 2. Din supranume a devenit nume de familie (Biriș, Birișiu, Birișan). – Din magh. béres „argat” (Bud 1908).

BIRIȘ, ard., act., < subst. ard. biriș cf. magh. béras „argat” (DLR); cf. Birisoi, Androni (AO IX 39).