birefringență definitie

11 definiții pentru birefringență

birefringénță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr biréfringence] 1 Apariție a unei refracții duble la trecerea unei raze de lumină prin anumite medii. 2 Însușire a unor cristaline de a da birefringență (1).
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence.
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din fr. biréfringence.
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze luminoase în două raze refractate, la trecerea printr-un cristal sau prin alt mediu optic; dublă refracție. ♦ Însușirea unor cristale de a fi birefringente.
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe, s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După fr. biréfringence.
birefringénță (-re-frin-) s. f., g.-d. art. birefringénței; pl. birefringénțe
birefringénță s. f. → refringență
BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence].
BIREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. (< fr. biréfringence)
BIREFRINGÉNȚĂ f. 1) Fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumină dintr-un mediu în altul, constând în descompunerea razei în două. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumină, când acestea le penetrează. /<fr. birefringence
*birefringénță f. pl. e. Fiz. Care produce o refracțiune duplă.

birefringență dex

Intrare: birefringență
birefringență substantiv feminin