11 definiții pentru birefringență
birefringénță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr biréfringence] 1 Apariție a unei refracții duble la trecerea unei raze de lumină prin anumite medii. 2 Însușire a unor cristaline de a da birefringență (1). BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe,
s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din
fr. biréfringence. BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe,
s. f. Dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a dubla razele de lumină. – Din
fr. biréfringence. BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe,
s. f. Fenomenul descompunerii unei raze luminoase în două raze refractate, la trecerea printr-un cristal sau prin alt mediu optic; dublă refracție. ♦ Însușirea unor cristale de a fi birefringente.
BIREFRINGÉNȚĂ, birefringențe,
s. f. Fenomenul descompunerii unei raze de lumină în două raze refractate, la pătrunderea în anumite medii. ♦ Însușirea unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. – După
fr. biréfringence. birefringénță (-re-frin-)
s. f.,
g.-d. art. birefringénței;
pl. birefringénțe
birefringénță s. f. → refringență BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence].
BIREFRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor medii de a produce, datorită anizotropiei lor optice, fenomenul de dublă refracție. (< fr. biréfringence)
BIREFRINGÉNȚĂ f. 1) Fenomen optic care se produce la trecerea razei de lumină dintr-un mediu în altul, constând în descompunerea razei în două. 2) Proprietate a unor corpuri transparente de a diviza razele de lumină, când acestea le penetrează. /<fr. birefringence *birefringénță f. pl. e. Fiz. Care produce o refracțiune duplă.
Birefringență dex online | sinonim
Birefringență definitie
Intrare: birefringență
birefringență substantiv feminin