birár sm [At: (a. 1629) DOC., ap. HEM 3204 / Pl: ~i / E: bir + -ar] (Înv) Perceptor.

BIRÁR, birari, s. m. (Învechit și arhaizant) încasator de biruri; perceptor. A fost un răstimp în care de mirare este cum n-a ajuns acest popor la stingere totală. Stăteau asupra lui stolurile prădalnice ale birarilor și dăbilarilor. SADOVEANU, C. 130.

BIRÁR, birari, s. m. (Înv. și arh.) Încasator de biruri; perceptor. – Din bir+ suf. -ar.

birár (înv.) s. m., pl. birári

birár s. m., pl. birári

BIRÁR s. v. agent de percepție, perceptor.

birár m. (d. bir). Vechĭ. Perceptor.

birar s. v. AGENT DE PERCEPȚIE. PERCEPTOR.