birău definitie

2 intrări

15 definiții pentru birău

birắu sm [At: (a. 1660) IORGA, S. D. XII, 280 / V: -rac2 / Pl: ~ăi / E: mg biró] (Îrg) Primar rural Si: (Buc) vornic, (Ban) chinez, jude Cf pârcălab, vătăman.
BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. biró.
BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar rural. – Din magh. bíró.
BIRẮU, bir ăi, s. m. (Transilv., învechit) Primar (la sat); judecător (comunal). Vine-o carte-mpărătească La birău să o cetească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11 2.
BIRẮU, birăi, s. m. (Înv. și reg.) Primar (la sat). – Magh. bíró.
birắu (înv., reg.) s. m., art. birắul; pl. birắi, art. birắii
birău s. m., art. birăul; pl. birăi, art. birăii
BIRĂU s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, primar, șef, vătaf.
birắu (birắi), s. m. – (Trans.) Primar. – Var. birac. Mag. biró (Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 107), de unde provin și sb., cr., slov. birov. – Cer. birăiță, s. f. (primăriță); birăie, s. f. (primărie).
birău m. 1. Tr. primar sau judecător: hai leliță în satul meu, că nu-i popă nici birău POP.; 2. Mold. mai marele cioplitorilor de sare la ocnă: fată de birău, fă pe placul meu POP. [Ung. BIRÓ, judecător].
birắŭ m. (ung. biró). Trans. ș.a. Primar rural. Mold. Șef de șalgaĭ.
birău s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. PRIMAR. ȘEF. VĂTAF.
birắu, birăi, (bdirău, birai), s.m. – (reg.; înv.) 1. Primar rural. Jude comunal: „De popă și de bdirău / Tătă lumea grăie rău” (Memoria, 2001: 101). 2. Conducător, șef, vătaf. ♦ (onom.) Birăușu, poreclă în Bârsana (Lenghel, 1979: 132). ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Din magh. biró „judecător, magistrat; primar” (Cihac, Gáldi, DER, MDA).
birắu, birăi, (bdirău, birai), s.m. – 1. Primar rural. Jude comunal: „De popă și de bdirău / Tătă lumea grăie rău” (Memoria 2001: 101). 2. Conducător, șef, vătaf. ♦ Birăița, supranume în Moisei (Coman 2004: 37); Birăușu, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Din magh. biró (Cihac, Gáldi, DER, DEX).
BIRĂU subst. < magh. biró „jude, primar”. 1. Birai b. (C Ștef). 2. Birău ard. (Paș); Birăești s. (Dm).

birău dex

Intrare: birău
birău substantiv masculin
Intrare: Birău
Birău